cum poți testa teoria conspiraționistă

Conspirațiile? Când aud despre ele, mai mărunte ori mai mari, îmi vine să-mi râd în barbă. De cele mai multe ori teoriile conspiraționiste sunt false. De aceea, privesc la talk-show-urile televizate pe teme politice sau sociale când am chef de comedie. (sunt impresionat până la lacrimi de amestecul speculativ neconștientizat de opinii personale cu unele fapte în sensul confirmării teoriilor). În cele ce urmează vei afla de ce, însă cu puțin ajutor din partea lui Michael Shermer (un ins ocupat cu scepticismul profesional). Dacă te numeri printre cititorii rezonabili ai acestui blog, vei renunța la această gândire, dacă o ai, deoarece poate fi periculoasă pentru bunăstarea ta psihologică.

Mă voi referi la un personaj fictiv, de genul masculin, numit Dl. Conspirație , întrucât gândește conspirativ vizavi de diverse evenimente din lumea largă. De ex, dânsul ar putea crede că în spatele formațiunii militare Statul Islamic (sau ”the Islamic State of Iraq and Syria”) se află, ca să vezi, francmasonii hotărâți să controleze lumea și un pic planeta Marte. Nu doar fanatici religioși înarmați, care visează, că ei fac din lume un mare califat în care ei sunt conducătorii supremi. Mă tem că se descurcă destul de bine în visul lor de grandoare, deoarece agentul 007 există doar în filme.

Domnul C își elaborează teoria plecând de la un tipar de conexiuni inexistente între evenimente/aspecte izolate care nu au legătură unele cu altele (ei, nu au?!). Tiparul se află în mintea dânsului amăgită de iluziile cauzalității și corelațiilor iluzorii (pe scurt, evenimentul A e cauza ev. B, fiindcă B urmează lui A sau sunt simultane). Când nu există dovezi care să sprijine aceste conexiuni în afară de posibilitatea arbitrară a unei conspirații sau când dovezile sprijină la fel de bine alte legături cauzale sau întâmplarea (ah, dar nu există întâmplări, Seramis!), atunci e foarte probabil ca teoria dumnealui să fie falsă.

Personajele misterioase din spatele conspirației au nevoie de o putere supraomenească ca să poată coordona și pune cap la cap piesele din puzzle-ul conspirativ. În majoritatea situațiilor și de cele mai multe ori, oamenii nu sunt atât de puternici pe cât îi credem noi. Iar asta indiferent de poziția de influență politică, economică și socială pe care o ocupă la un moment dat. Vrei să spui că mai sunt psihopații care trag sforile? Doar un foarte mic procent din populație manifestă personalitate psihopată. Și nu toți, care sunt psihopați, trag sforile. Violența, cruzimea și răutatea pot fi manifestate de oameni normali în anumite condiții. (îți amintești de studiul de referință cu prizonierii al lui Philip Zimbardo? )

Domnul C uită că orice conspirație, ca și viața, e complexă și are multe aspecte, ca să parafrazez un gangster dintr-un film românesc. Realizarea ei presupune manipularea unui fabulos număr de elemente, cum ar fi, mulți oameni care trebuie să păstreze tăcerea vizavi de acțiunile lor secrete.

Domnul C dospește teoria sa plecând de la evenimente mici și izolate care ar putea fi adevărate spre mari evenimente care au probabilități mult mai mici să fie adevărate. O conspirație care aspiră la controlul mondial al sistemului politic, economic și social, e improbabilă. Domnul C crede că unii oameni au puteri supranaturale. Orice teorie care sugerează dominația mondială e foarte probabil să fie falsă. Poate fi o provocare chiar și pentru o ființă extraterestră din Tau Ceti (am auzit că se plimbă printre noi sub înfățișarea de oameni ), deși pentru zeul creștinilor (sau musulmanilor?) ar fi un mizilic.

El atribuie semnificații perverse și sinistre unor evenimente care sunt aproape sigur întâmplătoare și nesemnificative. Teoria dumnealui tinde să amestece indistinct fapte cu speculații. El nu discrimnează între acestea. Nu este conștient că opiniile sale (interpretările unui eveniment) s-au amestecat cu faptele. Evident, Dl. C omite să considere măsuri probabilistice sau factuale în sprijinul teoriei sale. De obicei, nu crede în întâmplări (laolaltă cu mulți (adică nu toți) psihologi pregătiți în facultățile românești).

Domnul C manifestă suspiciozitate extremă și nediscriminativă vizavi de orice fel agenție guvernamentală sau privată. Toate vor să mușamalizeze. El refuză să ia în considere explicații alternative și respinge toate dovezile care îi infirmă teoria sa, selectând, simultan, numai dovezile de confirmare.

Nu m-ar mira ca dumnealui să creadă că sus-semnatul e un acolit al unei grupări conspiraționiste. Iar misiunea mea să fie aceea de a semăna îndoiala și neîncrederea. Poate tu care citești aici, nu ești un domnul C. (mai ales, dacă ești femeie). Dar, probabil, ai un prieten care seamănă cu personajul meu fictiv, domnul Conspirație. Transmite-i, te rog, salutările mele. Îl asigur că totul merge strună.