Cum pot fi umiliți oamenii de bună credință?

(Acest post e o satiră). Cum pot fi umiliți oameni de bună credință? Simplu. Îi introduci în autobuze și îi aduci la un spectacol. Aici, îi înghesui în țarcuri la distanță de scenă. Da, deoarece scena nu e pentru șlapii lor murdari, ci pentru elite.

Am văzut acest film pe canalul YouTube Recorder. M-a întristat și tristețea s-a transformat, spre finalul filmului, în greață și furie. Preoțimea condusă de CEO Daniel a sosit într-un convoi de mașini Dacia. Aiurea! Limuzine Mercedes, ultima generație. De asemenea, invitații VIP, unii cazați la hotel de cinci stele, și-au făcut apariția de gală în mașini luxoase. Dumnealor au luat loc în rând cu muritorii credincioși. Doar că un rând mai în față… dincolo de țarc. Și nu printre muritori, ci alături de stuff-ul Domnului. Așa e just, de ce să comentez? Doar ne-a lămurit înțeleptul prea fericit care e atitudinea Domnului vizavi de bogăție. Bogăția nu e păcat, doar ce faci cu ea poate fi. Spre exemplu, dacă ai pus deoparte pentru nouă vieți de huzur, nu e păcat… în timp ce alții flămânzesc. Săracul și flămândul să nu plângă că bogăția lor e în ceruri, parcă-l și aud pe prea fericit.

Prin contrast, poți observa poporul religios… și dus de nas. Vai și amar de bătrânețile lui! Să-i observi pe bătrânii… din țarcuri. Semnele unei bătrâneți grele ca urmare a unei vieți chinuite, trăită în bezna minții și la marginea supraviețuirii. Ce face preoțimea pentru ei în asociere cu Statul degeaba pe banii tuturor? O catedrală monstruoasă, deoarece educația românească e dată ca exemplu în Europa. Cică are buncăre ca să ne adăpostim în caz de război ato-mic… cu muștar? Cu un așa proiect de monument ne putem mândri, ne-a asigurat marioneta ”number one”.

Mulți dintre acei bătrâni au copii și nepoți. Aveau ei nevoie de acest monument? Fără îndoială, căci duhul sfânt s-a pogorât ca un nor peste dânsul, conform cu interpretarea unei savante cu basma.

Zeci de milioane de euro! Primăria capitalei a fost cea mai generoasă donatoare. Firesc, din moment ce capitala triumfă la toate capitolele. Dar stai să vezi (sau mai bine pleci) că mai urmează. Monstruoasa catedrală se va dovedi un aspirator de bani publici, adică de la fiecare muritor, contribuabil în această țară. Pentru cine vrea să facă icter, îl invit să gândească așa. La fiecare banală cumpărare de pâine și apă plată, o infimă particică din bănuții săi zboară la cutia milei. Întocmai cu remunerația, pensia și alte venituri.

Mi s-a părut un spectacol grețos dat de elita prosperă unei plebe chinuite. Un spectacol numit, chipurile, ”Sfințire”.