cum poate fi eliminat coronavirusul?

Președintele Tanzaniei crede că D-zeu a eliminat coronavirusul ca răspuns la rugăciunile credincioșilor. Dacă aceste cuvinte aveau ca sursă un președinte de asociație locatară, totul era în regulă. Am bănuiala că D-zeu i-a eliminat dânsului altceva. Cu atât mai mult că a permis tratamentul bolnavilor de covid cu ierburi tonice primite de la un amic, președintele din Madagascar.

Cine se aseamănă se adună… Aceștia doi s-ar putea lua de o aripă cu niscaiva fețe bisericești și politicianiste de pe la noi. Împreună ar putea lansa mișcarea transcontinentală de rugăciune anti-covid… și, în consecință, muri pe capete. Rugăciunea nu oprește infecția cu coronavirusuri. Nu mă înțelege greșit. Rugăciunea ajută prin aceea că menține o atitudine optimistă, ameliorează teama și neliniștea. Dar nu oprește răspândirea vreunei boli. Oare mai era necesar să scriu asta?

 Pe lângă aceste uluitoare afirmații mai sunt multe altele cu care nu merită să-mi irosesc timpul. Acuma, să vedem de unde vin ele. Sau, cine sunt piticii de la mansardă?

Ca să aflăm, ne întoarcem câteva secole în timp la un filosof. David Hume (1711-1776) este numele lui, fiind scotian și susținător înfocat al empirismului. (Un curent filosofic preocupat de ceea ce poate fi experimentat sau testat pe viu versus ceea ce poate fi testat mental, pe calea rațiunii; empirismul și raționalismul sunt ca fațetele aceleiași monede în privința cunoașterii ). Opera sa filozofică, considerata cea mai importantă, este “Cercetare asupra intelectului uman” (1758) din care nu voi cita ca să nu ne epuizăm cognitiv. Mărturisesc că-mi pare nițel încâlcită exprimarea dumnealui, așa că doar am frunzărit-o, mai ales că am alte preocupări zilele astea. Care?, mă întrebi cu indiscreție. Una dintre ele este factorul H de personalitate (?!).  

Scepticismul lui Hume se referă la cunoașterea omului (cea intuitivă) ca fiind în mare parte bazată pe credințele formate din impresiile noastre senzoriale. Ne oferă ele, aceste impresii, o reflectare a realității? Nope, după cum știe, astăzi, orice student mediocru la psihologie, ele sunt supuse erorilor sau bias-uri, adică erori sistematice (există și din acelea ne-sistematice), pe limba psihologilor cognitivi.

Aceste orori, pardon, erori pot fi corectate prin intermediul rațiunii (zeul raționaliștilor?) sau dupa cum ne arată Hume în cea mai (ne)cunoscută operă a domniei sale: “Un om înțelept, așadar, își potrivește credințele dupa evidențe”. Nu invers?! E limpede că dumnealui prețuia înțelepciunea, o virtute tot atât de populară pe cât e matematica fractalilor.

Un exemplu, dacă aveai nevoie, e percepția noastră amăgitoare asupra formei pământului. Ne pare ca fiind plat. Unii semeni, care fac cinste speciei la capitolul sapiens, chiar asta cred. Că e plat! Plată e scoarța lor cerebrală; și alunecoasă de se dă musca pe ea.

Alte exemple de erori sunt iluziile perceptive prezente în orice manual de introducere în psihologie. Ba mai mult, erori nu găsim doar la nivelul percepției senzoriale. Ele sunt prezente și la nivelul proceselor cognitive superioare. Au fost puse în evidență prin experimente din psihologia cognitivă și socială și pot fi găsite într-o multitudine de cărți de popularizarea științei psihologice (de ex: eroarea de atribuire, iluzia superioritătii, iluzia transparenței, efectul de priming și multe altele pe care le poți găsi în wikipedia sau prin acest blog).

Când ne întâlnim cu afirmații extraordinare, putem ieși din discuție ca să ne conservăm efortul intelectual pe care altfel l-am irosi. Sau, dacă vedem oareșce luminițe (de la diavol) în ochii interlocutorului, putem risca o întrebare, două: Ce șanse sunt ca tu, care faci aceste afirmații uluitoare, să te fi înșelat în percepția ta? Sau, ce explicații naturale sunt posibile pentru acest fenomen?

Și într-adevar sunt șanse mari, considerând puzderia erorilor minții umane (peste 100) și belșugul de micțiuni iraționale, ca persoana care afirmă că rețeaua 5G produce covid-19 să fie amăgită de propriul ei creier. Daaar, în percepția ei, amăgirea e la tine (sîc!), deoarece delirul acestei persoane reflectă întocmai realitatea! Nu putem înfrunta (și corecta) realismul naiv (un fel de hardware, alcătuit din impresii și intuiții, pentru aplicația Delir 2.0) – ceea ce eu percep e realitatea absolută și, prin urmare, tu greșești. Bineînțeles, că ești în eroare, deoarece nu ești de acord cu felul meu de a vedea lumea. În acest cadru, ce șanse sunt ca tu și cu mine să ne înțelegem? Zero. 

Nu e de găsit un vinovat pentru aceste situații amăgitoare. Poate puțin școala și educația? Cu siguranță, unde altundeva poți învăța să cauți după evidențe sau probe și în baza lor să-ți potrivești convingerile? Unde? La Antena3 și RTV, unde de obicei probele sunt potrivite după convingeri?!

Suntem cumva victimele creierelor noastre – predispuse la distorsionări perceptive și cognitive – consecința unor peticiri și improvizații de-a lungul istoriei evoluționiste a speciei. Mă poți crede pe cuvânt (deși am și o tonă de dovezi serioase) că peticirile sunt (aproape) random (prin selecție naturală), nu după un plan al unui Designer super-inteligent. Evident, dacă evoluția se derula potrivit cu un Plan, nu se mai iveau erorile sistematice. Sau, acest Designer nu e o entitate super-inteligentă. Ce super-inteligență demonstrează dacă face aceleași erori din nou și din nou?! Și dacă așa e, nu mai putem vorbi despre un Plan.

Ce putem face? Mai înainte să ne apucăm de treabă (oricum dificilă), zic să începem cu o pauză în care să râdem cu lacrimi, deoarece ne irosim timpul dacă dăm atenție la toate aceste aiureli. Deși, dacă ești tanzanian și-l auzi pe domn președinte al tău…. te ia cu frisoane.

Nu (prea) putem fi conștienți de usurința cu care ne amăgește propriul creier. Iluziile și biasurile sunt țesute în funcționalitățile primare ale creierului. Nici măcar psihologii (îndeosebi aceia cu diplome decorative), oameni cu necesitate antrenați în detectarea iluziilor, nu sunt pe deplin conștienți de aceste iluzionări generate de creier. De altfel, aceasta e nișa speculată de iluzioniști și magicieni spre deliciul publicului din toate timpurile.

Ce ne poate ajuta? Următorul principiu: ”Afirmațiile extraordinare cer dovezi extraordinare”. După cum ne-a rezumat celebrul Carl Sagan cercetarea lui Hume. Deci, când ai de-a face cu afirmații de-ți stă mintea-n loc, ai dreptul să ceri dovezile, nu de oricare, ci extraordinare – pe măsura enormităților debitate.

Interogarea critică (cine are timp și chef?) și o atitudine sceptică devin necesare dacă, și aici e șpilul, ne dorim să ne poziționăm… cu cap. Nu cu picioarele înainte ca mortul (ai înțeles tu!). Să percepi cât mai realist lumea și realitatea. Discutabil acest realism, însă interpretarea experienței, pe baza faptelor și probelor, poate face o colosală diferență între sănătate și delir sau între o viață bună și una mai puțin bună (deși, depinde cu cine te aduni!). De aceea, sunt convins că nu ai vrea să emigrezi în Tanzania, după cum nici cetățeanul sirian nu caută să emigreze în România.