Ce vrea femeia de la un bărbat?

Îți propun un mic experiment. Scrie, te rog, ce crezi tu, cititorule, că vrea de la tine. Apoi, alege un singur lucru care ți se pare cel mai important că l-ar vrea de la tine. Dacă există o Ea – deine Frau, nu-i spune ce ai notat, dar roag-o să scrie un singur lucru, cel mai important, pe care și-l dorește de la tine. După ce, la rândul ei, a reflectat și notat, puteți compara notițele… La final, după ce lecturați aici, sper să râdeți împreună.

Vrea de la tine să porți în loc de acel onorabil marsupiu șase pachețele de mușchi abdominali? Să te dichisești ca un manechin ? Să ai un penis baban? Să ai un cont cu șase zerouri și mai multe să moară de oftică prietenele? Să te dai grozav?

Nici pe departe (sau?). După o întrevedere cu domnul John Gottman la o pasență de tarot, am aflat că ele au nevoie de la tine de un lucru simplu, dar totodată, complex. (Așa e natura lor, paradoxală ca în fizica cuantică, zise sinele meu sexist). Simplu, deoarece este fundamental pentru relațiile sociale și ne vine natural, din instinct. Complex, pentru că trebuie să muncim la el vreme îndelungată. Deși muncim, tot rămâne fragil ca un biscuite.

E acel lucru ubicuu. Nu există contracte, legi, reguli care să funcționeze fără el. Fără acest lucru (ghici care?) nu putem avea coeziune socială și relații de orice fel. Niciun contract, nicio lege sau regulă nu-l pot înlocui. Deoarece fără acest lucru, vei crede că jocul e cu sumă nulă. Celălalt câștigă și tu pierzi sau invers. Relațiile sociale pe fondul jocului cu sumă nulă nu pot fi întărite și, implicit, durabile. Orice ”contract” devine oportunismul celui mai viclean, rapace și mai bine conectat. Poftim? Zici că seamănă cu societatea noastră?

Revenind, care să fie acel lucru? Deja evident, se cheamă Vertrauen adică încredere (apelez la lb. germană ca să-i evidențiez importanța). Înseamnă enorm la orice femeie. Cum altfel?!, parcă îți aud ironia sexistă. Înseamnă să te potrivești cu ce spui că ești și să acționezi după cum promiți. Să fii un om de cuvânt și să te arăți așa cum ești. Are de-a face cu caracterul. Rara avis? Dacă spui că faci X, atunci faci X, nu Y și o dai cotită. Adică te justifici în cele mai penibile feluri, după cum face orice politruc de serviciu. Dacă faci Y în loc de X, recunoști și afli ce poți face drept compensație la X. Eventual te și exprimi verbal ca să faci cinste numelui sapiens. Dar nu interesează pe niciun om cu scaun la cap să ceri scuze și iertare și… atât. (Chiar și cerutul de scuze pare un act imposibil la politicieni și politruci plasați în funcții publice; cu cât mai sus în funcție, cu atât mai puțin probabil să-și ceară scuze pentru vreo eroare. Sau, în cheie clinică, cu cât mai mare narcisismul cu atât o laie scuze).

De ce contează enorm das Vertrauen? De-a lungul istoriei speciei, îngrijirea puilor alături de siguranță și bunăstare depind de un partener, cum altfel, de încredere, dispus să-și ocrotească perechea și puii în mod constant. Nu doar de anul nou. Fără partener, progeniturile sunt în pericol. Chiar și în vremurile noastre civilizate (?), tații rămân un factor critic în privința sănătății și succesului copiilor. Fără tați implicați, apar următoarele riscuri (potrivit lui Gottman care citează un studiu): de sărăcie, eșec școlar, probleme emoționale și comportamentale, abuz de droguri, infracțiuni și chiar sinucidere. Într-adevăr, tații fac o diferență. E un motiv greu, cu rădăcini în biologia speciei, pentru toate femeile chiar dacă nu-l declară în mod conștient.

Dar pentru o noapte, o aventură, tot contează?, îmi veni întrebarea pe canalul telepatic. Tot contează. Acuma știi unde trebuie să lucrezi chiar și pentru o aventură pasională, nu doar pentru o relație frumoasă și durabilă. Sau nu știi? Acele gesturi simbolice… Să-i iei geanta, să-i deschizi ușa, să-i tragi scaunul și alte gesturi grijulii ce demonstrează că ești un bărbat de încredere și ocrotitor (chestii demodate, de tataie?). Sigur, există și escrocul sentimental. Echipat cu o bună intuiție, dânsul apelează la astfel de gesturi doar ca s-o seducă după care… Pleacă după pâine și se întoarce peste un an sau apare în tandrețuri pe feisbuc cu o alta.

Gesturile de acest fel (nu cele din ultimile fraze) semnalizează că ești acel bărbat de încredere. Tot semnale sunt și acelea în care te arăți așa cum ești, adică autentic, nu prefăcut, mai grozav decât te afli. Orice bărbat tinde să se pună într-o lumină pozitivă, luându-se după stereotipul masculin al zilelor noastre. Însă dacă se preface, atunci va pierde mai târziu puncte la criteriul Vertrauen.

Șansele bune de a o cuceri, poate pentru o vreme îndelungată, vin din dovezile că ești un ins integru, de încredere. Iar asta e o treabă de lungă durată. Poftim? Credeai că doar o dată și gata? Nu-i cazul să înțelegi că trebuie să devii paznicul ei. Știu, unii dintre noi asta înțeleg. S-o țină sub pază, probabil să n-o fure altul, timp în care o tratează cu latissimus dorsi.

Paza bună nu acoperă toate fațetele de la Vertrauen. Alte fațete, la fel de importante, sunt următoarele:

  • Să fii acolo pentru ea. Înseamnă te arăți disponibil când are nevoie de tine.
  • Să cultivi o relație intimă și emoțională cu ea (că doar nu cu sora ei). Precizare pentru inși imaturi: intim nu e totuna cu erotic.

Acestea două sunt derivate din cele mai dese plângeri formulate de femeile din cuplurile studiate de John Gottman în Laboratorul Iubirii (acel celebru centru de cercetare empirică). Prima este: Nu-i acolo, prezent pentru mine! A doua este: Nu simt suficientă intimitate și conexiune! Când le-am citit am avut o tresărire. Da, mi-a tresărit micuțul stapediu. (Cel mai mic mușchi din corpul uman; are 1 mm în lungime și stă agățat de osișorul din urechea mijlocie). Exact, mi-am zis, acestea sunt motivele de bază. Na, că acest simpatic moșulică Gottman s-a prins de ele, pe baza observațiilor sale empirice, cu mult înaintea mea.

Se pare că bărbații au viață grea cu îndeplinirea acestor două nevoi sau fațete ale Vertrauen. Astfel că partenerele lor se simt aproape singure chiar dacă sunt într-o relație. Ele nu pot avea încredere că bărbații lor sunt prezenți când au nevoie. Sigur că sunt prezenți fizic (uneori nici fizic), dar ele nu au nevoie de mobilă (cu atât mai puțin de un cactus). Iată ce nu vor ei să accepte. Că ele au nevoi emoționale firești la care ar fi de dorit din partea lor să răspundă pozitiv. Nu cu acea burzuluială de mistreț neprietenos sau bursuc leneș.

Ca să fie clar de lună, cele două plângeri arată că bărbații lor nu sunt prezenți emoțional (de aceea, ele fac vizite la terapeuți care prin natura meseriei e de dorit să fie prezenți). Un bărbat prezent emoțional e dispus să asculte și să-i pese, să se lase influențat și să aibă grijă la sensibilitatea ei. În preajma lui, își poate exprima orice vulnerabilitate simțindu-se în deplină siguranță.

Dar decât să facă dânsul bărbat toate astea, mai degrabă s-ar împrieteni cu ursul din pădure, după cum face acest domn. Sau mai bine s-ar dezmierda cu leul african, după cum vedem în cazul unui alt domn. Complicat, nu crezi? Pare mai simplu cu leul african sau ursul din pădure.

Totuși… dacă vrei o femeie alături de tine cu care să duci o viață frumoasă, atunci ai putea învăța noi skill-uri dacă nu-ți vine natural. Cei doi bărbați din acele video-uri ți se par curajoși? Curajul lor, pus lângă al tău în relație cu Ea – femeia, e apă de ploaie.

Primul lucru pe care îl poți învăța e următorul (ghicești?): Tratează cu seriozitate aceste două nevoi ale ei. Nu minimaliza, nu devaloriza. Să-ți reamintesc. Nu trăiești cu ursul din pădure. Dacă crezi că o iubești, de ce să nu-i arăți? Dar nu după cum preferi tu. Că nu-i despre tine, ci despre ea. Așa curge Iubirea.