(Acesta e un extras din newsletter-ul primit de participanții la ACT). Când a fost ultima oară când ți-ai zis ”nu am chef să fac cutare lucru, pentru că nu îmi place”? Dacă ești de pe planeta Pământ, nu am îndoieli că ai o problemă (una minusculă?) cu cheful. De câte ori zici ”Nu simt că-mi place”, ai rezumat propria filosofie de viață. Tu crezi că așa funcționează viața. ”Nu-mi vine” sau ”nu simt eu”, îți mai zici tu din aceiași filosofie.
Trebuie să speli vasele, să faci curățenie sau să-ți plătești facturile (sau să faci sex?). Ai chef? Dar de mers la serviciu? Apropos, e sâmbătă. Te afli, cumva, la serviciu? Te simți fără chef?
Te invit să te gândești la întrebarea asta. ”Cât timp îți va lua ca să-ți vină cheful?”. Vei sta acolo și aștepta câteva minute și, la un moment dat, simți că îți vine cheful. Dar câte minute aștepti? Câte ore? O zi? O săptămână? O lună? Poate un an?
Problema ta e că atunci când ”aștepți să-ți vină cheful”, ești în așteptarea cuvântului cu M care să te energizeze. Este cu literă mare ”M”. Pot paria pe conturile lui Țiriac că nu știi cuvântul. Care e cuvântul care începe cu capital ”m” și pe care îl aștepți?
Te-ai gândit la Motivație, așa-i? Te-am citit. Nu, nu e motivație. Și nici Mama care să te încurajeze cu blândețe (sau cu nuiaua) ca să treci la teme, pardon, la treabă.
Cuvântul cu M este Miracol. Tu aștepți un miracol. Mulți oameni așteaptă miracole (chiar și eu, mai antrenat, tot mi se intampla să sper la miracole). Unii se roagă la zeul creștinilor (sau musulmanilor?!) sau la energii divine, alții așteaptă din partea primăriei, guvernului sau președintelui (că doar d-aia l-au ales). Iar fiecare dintre aceștia în relațiile lor cu ceilalți (copii, soți, părinți, rude, profesori, terapeuți, șefi, colegi…). Ce e un miracol? E un ceva inefabil, dar care lucrează (la nivel cuantic, desigur) in urmatorul fel: ”Tu stai acolo unde ești, nefăcând nimic (eventual, te lamentezi sau cârcotești) și, deodată, te lovește ceva-ul cu energie, motivație, poftă de viață, ambiție, elan și chef de mari realizări. Cum se cheamă strategia asta? Aștepti un miracol.” Și am intuiția (cred că și tu o ai) că nu este un plan prea bun de viață.
Ce ai de făcut? Da, ilustrul meu cititor, să faci tu miracolul! Dar cum? Ai învățat la școală? Nu prea cred. Dar te poate ajuta un principiu psihologic. Mai înainte, trebuie să te dezveți. Da, dacă ar fi după mine, psihologia s-ar preda precedată de exerciții pentru dezvăț. Să te iluminez. Ce crezi că vine mai întâi, motivația sau acțiunea? Dacă ai studiat psihologie la facultate, vei alege motivația. Școala vieții, adică psihologia intuitivă, te-ar învăța că nu. Prima este acțiunea, ceea ce e o veste bună. Nu mă crezi? După zece ani de practică în domeniul psihologiei (ca formator și terapeut), te asigur că motivația ca stare e prea puțin importantă ca să faci lucruri. Știu că în manualele de psihologie, relația e inversă, adică treci la acțiune, dacă ești motivat. Totuși, gândește-te, dacă nu ești motivat? Nu am motivație (comiți o ”oroare” cognitivă-eroarea de reificare). Motivația nu e un ceva acolo, care plutește imaterial prin jurul tău, iar treaba ta (ca să te apuci de treabă) ar fi s-o înșfaci ca s-o pui la treabă. Astfel, vei reveni la căutarea motivației sau, în alte cuvinte, vei aștepta un miracol. Secretul este ca mai întâi să acționezi și să lași motivația să te urmeze. Dacă nu te urmează nici azi, nici mâine și nici poimâine, atunci poate e cazul să renunți si să te indrepti spre altceva.
Se întâmplă tot timpul. Spre exemplu, ești solicitat să mergi într-un loc unde nu-ți place. Să zicem la un spectacol de balet clasic sau în vizită la socrii. După lungi negocieri și rugăminți, ești de acord și ajungi acolo. După nițel timp, te surprinzi că îți place pe undeva, cum ar fi vârful degetului mic. Ba chiar te distrezi din degetul mic și treptat ajungi să te distrezi tot mai abitir din tot piciorul (mai ales când soacra pomenește de copii).
N-ai avut o motivație pentru baletul clasic sau vizita la socrii tăi. Zero motivație! N-ai simțit cheful și, totuși, ai acționat. Ai mers acolo și odată ajuns în situație, motivația te-a urmat. În consecință, tu te-ai implicat și mai profund în ceea ce faci în acele momente. Și din moment ce te afli în acea situație, atunci e foarte probabil că îți place (e ceea ce îți zice mintea în fundal). Vorba românească e că pofta mai vine și mâncând.
Prin urmare, secretul motivației este ”Să treci la treabă”. Să faci asta indiferent dacă îți place sau nu. Odată ce ți-ai pus în minte un lucru, treci la înfăptuirea lui, fără să mai oferi atenție la ce simți. Nu contează ce simți în acel moment in sensul a ceea ce ai de făcut. Ceea ce simți laolaltă cu trenul de gânduri asociate nu-ți dictează ceea ce ai de făcut concret. Așa îți poți creea propria energie (motivație). Se mai cheamă să acționezi cu intenție sau deliberat (una dintre abilitățile mindfulness; ”acting mindful”).
Din nefericire, literatura de self-help cu amestec mistico-ezoteric te convinge să faci numai după cum simți. Te învață cuvântul cu M și te asigură că ceea ce simți trebuie să fie autentic (If You feel it, must be True!). Promovează îndemnuri precum ”Dacă nu simți, nu faci” sau ”Trăiește după cum simți”. Ele sunt din registrul sugestiilor ”self-defeating”, care te amăgesc cu ”plăcerea” de moment. Ele nu-ți antrenează mușchiul voinței și angajamentul sau consistența psihologică internă. Te învață să fii o fire laxă, care trăiești după cum simte, crezând că simțirile ei sunt autentice, eventual, de origine divină/spirituală.
Să-ți ilustrez cu un exemplu. Să zicem că ai planificat o ieșire la film cu prietenii, dar ai avut o zi plină la serviciu. Acum că te afli acasă, simți că nu ai chef. Dacă alegi să nu mai ieși, începi să te simți mai bine? Nu cred. Acum ai două probleme. Nu doar că ai avut o zi plină, dar pe deasupra ești supărat, fiindcă nu mai faci ceea ce ai planificat. Dar, nu uita, că ai ales să rămâi acasă.
Poți alege să mergi la film. Să faci ceea ce ți-ai propus, dacă are un oarecare preț pentru tine (e in acord cu o valoare personală). Acționezi deliberat și speri ca motivația (sau cheful) să te urmeze. Rămâne să afli pe propria-ți piele (testare empirică). Și dacă nu te urmează? Ce pagubă, măi? Da, te-a costat niște timp, dar e un câștig, dragă prieten(ă). Ai aflat despre tine ce prețuiești și ce nu (concret, nu ideatic).
Data viitoare când te auzi ”Nu-mi vine, nu simt”, ar putea fi util să îți oferi o pauză mentală. Îți amintești că aștepți un miracol. Sfatul meu e să faci tu acel miracol. Să treci la treabă indiferent dacă îți place sau nu. Așa îți creezi propriul miracol.