Pot intelege ca studentii nu participa la cursuri si seminarii, fiind ocupati cu dragostea romantica, serviciul, cresterea copiilor, hamsterilor sau plantelor de tipul cannabis sativa. Fiind un ins intelegator, datorita unui IQ si EQ peste medie, am fost initiatorul unei strategii originale in invatamantul superior. Nu am tinut prezenta. Fiecare student avea libertatea absoluta, comunicata explicit, de a participa sau nu atat la cursuri cat si la seminarii. Cati crezi ca au optat (in mod liber) sa participe la cursuri? Din 141 de cetateni inregistrati la cursurile de zi ale facultatii de psihologie, in jur de 15 studenti, o medie estimata cu bias de optimism, ajungeau la ore. De obicei, aceiasi de la o saptamana la alta.
In urma cu doua saptamani, la examenul scris, vreo 100 (majoritatea straini pentru mine) s-au prezentat ca sa obtina punctajul de trecere (60% din nota finala inseamna examen scris in sesiune). Am profetit ca unul din doi nu va obtine punctajul minim. S-a adeverit. Pe de-o parte am fost mandru de abilitatea mea de a prezice viitorul (psihologiei), dar pe de alta, mi se pare trist. Mi-a trecut urgent, deoarece dumnealor (majoritatea celor care n-au absolvit) s-au declarat nemultumiti si nedreptatiti de sistemul de notare si de faptul ca au avut de studiat un manual in limba engleza, tradus totusi de colegii lor ceva mai implicati. Desi, din primul curs, i-am anuntat de manualul in limba engleza si sistemul de notare. Desigur, nu au retinut aceste doua idei, desi memoria de lucru poate opera cu 4, 5 elemente (unii zic cu 7 plus minus doua). Dar nu datorita limitelor de memorie, ci pentru ca nu au fost prezenti. Iar rationalizarea cu serviciul si cresterea plozilor nu sta in picioare (poate in cap). Am vazut studenti care participau la cursuri si seminarii, reusind sa-si organizeze timpul si activitatile(in moduri misterioase pentru mine), fiind curiosi sa auda ce are de povestit fie parlitul asta, vreun tataie oarecare, fie cuconita sulemenita sau babeta aia demodata.
Asa cum am mentionat, pot fi intelegator cu faptul ca cei mai multi studenti aleg sa participe la examen, eventual sa copieze, iar profu (ori profa) trebuie sa fie indulgent, fiindca dumnealor finanteaza sistemul de invatamant superior privat. Insa, intelegerea mea, ne-fiind handicapat, nu ma impiedica sa evaluez intr-un mod cat mai obiectiv cunostintele de baza in psihologie cognitiva (un fel de „sistem de operare” pentru mintile umane, pe care daca studentul nu-l cunoaste isi poate atribui rolul de “vrajitor”). Iar daca dansa sau dansul opteaza ca saptamanal sa fie pe coclauri (sau la serviciu) si, apoi, sa se prezinte la un examen, mizand pe telefonul „istet”, ma indoiesc ca va absolvi vreodata aceasta disciplina.
Acestia isi inchipuie ca li se cuvine absolvirea cursului pentru efortul de a participa la examen si, adesea, de a-si consulta smartphone-ul unde se afla memorate cunostintele lor (in ambele sensuri). Pentru inchipuirile lor, fiecare isi va asuma consecintele. Daca dansa/dansul nu va invata abecedarul psihologiei cognitive, sper sa invete ca actiunile sale duc la consecinte. Iar daca nu-si asuma rolul de student (actiunea e de „a studia”), atunci consecinta este ca nu va absolvi nicicand. (desi, n-as fi sigur, daca apeleaza la niscaiva vraji sau farmece; prefer „voodoo” sau, daca nu au, ma multumesc si cu „atacuri psionice”; in sfera psihica m-am pus la adapost, iar in cea materiala, mi-am angajat un handralau de 2,20 si 150 kile, expert in rupt de articulatii si ligamente, deloc influentabil prin tactici psihologice din apropiere sau de la distanta; hihi!).