unde felația întărește esența masculină

Papua Noua Guinee. În ținutul muntos de est, unul din cele mai greu accesibile de pe planetă, trăiesc sambienii.  Până nu demult, erau oameni belicoși și de o ferocitate sălbatică. Astăzi, cei mai mulți sunt mai degrabă pașnici și trăiesc din vânătoare și cultivarea de taro (un fel de cartofi) și nuci foarte bogate în grăsimi.

Sambienii cred că esența lor naturală e feminină, în timp ce masculinitatea e o esență ce trebuie cultivată prin eforturi tenace. Băieții aparțin unei lumi feminine. Sunt văzuți ca fiind legați de mame și îndeplinind sarcini ale femeilor, precum, îngrijirea bebelușilor și a grădinilor. Ei sunt de o esență feminină și dependenți de protecția și căldura maternă.

Ca un băiat să ajungă bărbat, el trebuie să fie masculinizat prin intermediul unui ritual de inițiere. Scopul e de a-l impregna cu un simț al puterii, numit „Jerungdu”, care este puterea fizică și reprezintă esența masculinității. Sambienii cred că băieții se nasc fără jerungdu. Iară acum să te ții bine, te avertizez.

Jerungdu stă într-o substanță fizică. Sperma. Iar băieții trebuie să obțină spermă. Fără spermă, băieții sunt lipsiți de esență, nu au masculinitate, care trebuie asimilată. Iar ea e asimilată printr-un ritual homosexual ce durează câțiva ani. De la vârsta de 7 ani, băieții ingerează spermă prin felația făcută zilnic adolescenților și bărbaților. În jurul vârstei de 15 ani, ei se opresc din ingerarea ei de la alții și rolurile se schimbă. Ei devin adolescenții care oferă spermă pentru masculinizarea băieților. Ei se căsătoresc doi ani mai târziu și după câțiva ani, bărbații au copii, iar din acest moment, practicile lor sexuale devin exclusiv heterosexuale (deși pentru câțiva continuă). Ori de câte ori ejaculează, el elimină spermă și jerungdu, dar odată ce e bărbat, devine capabil să-l depoziteze cu ajutorul ingerării unei seve albe de copac.

Masculii sambieni se angajează în practici homosexuale de la 7 până spre 17 ani. Apoi, se căsătoresc și au o viață bisexuală alături de soțiile lor, iar odată cu apariția copiilor, devin exclusiv heterosexuali. Spre deosebire, femelele sambiene nu au practici similare de homosexualitate ritualizată. De la ele se așteaptă să fie exclusiv heterosexuale.

Mi-ar plăcea să înțelegi perspectiva culturală vizavi de orientarea sexuală. Cum ar fi să explici acestor oameni din Papua Noua Guinee despre cum ar trebui să avem numai relații bărbat-femeie? Dar și cum astfel de practici, auzi, să ingerezi spermă zilnic, sunt de la Dracu!

Nu e o întrebare retorică, pentru că n-ar fi deloc dificil odată ce o persoană invocă voința zeului suprem. ”Așa e lăsat de la Dzeu” va declara bigotul cu înverșunare. Dar dincolo de moralitatea religioasă dogmatică, perspectiva sambiană asupra sexualității și identității sexuale e năucitor de contrastantă cu cea vestică. Spre deosebire de vestici, care se identifică ca fiind homosexuali, bisexuali sau heterosexuali, ceea ce le afectează imaginea de sine și tipurile de activități derulate, sambienii trec prin toate etapele sexualității. Pentru ei sunt etape naturale (și dezirabile) din evoluția identității sexuale și de gen. Ba mai mult, bărbații sambienii tind să disprețuiască heterosexualitatea, deoarece contactul cu femeile contaminează și absoarbe jerungdu-ul bărbaților.

Poți înțelege experiențele psihologice ale sambienilor fără să consideri contextul cultural în care acele acțiuni ale lor au loc? Nu, dacă rămâi centrat în propria perspectivă prin care nu vei face decât să judeci acțiunile lor ca fiind imorale și dezgustătoare. Nu știu de tine, dar mulți oameni (mai ales din cultura vestică) pot găsi practicile sambienilor drept ”scandaloase”, dacă nu, cel puțin, dezgustătoare. Și s-ar pripi în etichetarea dumnealor ca fiind sălbatici (adică, un fel de retardați?). Un tată sambian își dorește ca fiul de 7 ani să iasă de sub influența contagioasă a mamei și vrea ca el să practice felația zilnică cu bărbații însurați ca să-l întărească în esența masculină.

Doar o minte îngustă, fixată în propria perspectivă culturală (și moralitate indusă cultural), poate judeca asemenea practici drept barbarii sau acte imorale. Din perspectiva unui tată sambian, dacă n-ai îngurgitat sistematic lichid seminal de la bărbați, atunci nu ești un bărbat! Te poți amăgi că ești unul, dar nu ești decât un băiețel agățat de fusta mamei. Și să ne reamintim de credința populară autohtonă, depășită astăzi, că armata te face bărbat. Bineînțeles că e o inepție! Te face fie pasiv-agresiv, fie răzvrătit.

”Ce prostie!” vei comenta dintr-un sine rațional; tu știi bine că nici armata, nici felația, n-are legătură cu identitatea masculină. Dar în lumea noastră, mult mai sofisticată social comparativ cu lumea sambienilor, oare cu ce are legătură? Ce ar trebui să facă băiețelul mamei ca să evolueze drept bărbat? Care să fie acel ritual inițiatic prin care băiatul, odată ce-l trece, poate fi declarat public drept bărbat? Să fie, oare, legat de responsabilitate și integritate, mai specific, de recunoașterea unor greșeli, de asumarea unor consecințe, de acțiuni mai determinate și mai în acord cu vorbele…? Altfel, zău, apelăm la jerungdu.