Trebuie sa citesti acest articol

2 February 2014 | By Seramis Sas | Filed in: Spiritualitate, Valori, Responsabilitate, Terapie psihologică/Psihologie Clinică.

Trebuie sa-ti scrii referatul? Trebuie sa dai acel examen? Sa mergi la serviciu (da, servici-u)? Trebuie sa faci lucruri. Unele ingrozitoare, nesuferite, plictisitoare, monotone, deprimante, dezgustatoare, de tot k… ? Nu-ti face griji. Pot fi teribil de obscen.

Ideea centrala sau chintesenta lumii tale launtrice ar putea fi verbul “infam” TREBUIE. Te infioara numai cand il pronunti? Sau strangi din dinti si, eventual, injuri de mama focului si tatal apei (sa continui metafora)? Trebuie sa-l speli de k…k… pe ala mic la f… ! Trebuie sa finalizezi raportul pentru seful sau sefa ta. Trebuie sa faci cumva si copii? Sa te mariti? Sa te inchini, sa te rogi, sa meditezi? Cu trebuie in fata. Si pe la spate (mai, ce obscen esti! O sexualitate neintegrata, ar comenta prietenii psihoterapiilor mumbo-jumbo).

Oamenii, in general , traiesc in zona lui TREBUIE. Cu mult trebuie! Iar acestui trebuie i-a fost asociat chinul, tortura, truda si obligatia (constrangerea). Sigur, de la obligatie si truda ajungem rapid prin asociere la munca. Mai degraba, munca este legata de chinuiala, cazna, osanda si schingiuiala (exagerez pentru efect). Cred ca nici tu nu esti de o alta parere, doar daca nu esti cumva intr-o ureche. Munca inseamna obligatie. Implica trebuie.

Trebuie sa te trezesti dimineata fie ca vrei, fie ca nu vrei, renuntand la un coit de toata frumusetea (cel putin, la prima vedere!)? Trebuie. Doar mergi la servici, pardon, scarbici. Te pune cineva? Intreb eu, inocent, dupa cum ma stii. Esti cumva legata cu sfori invizibile si trasa de la distanta de un “vrajitor” la locul de munca? (atentie! Locul de munca poate fi substituit cu orice altceva care presupune “trebuie”).

Indubitabil, acest trebuie se aplica si in sfera vietii psihologice. Trebuie sa fiu frumoasa sau inteligenta! Mai putin, cand nu fac dovada de atributul dorit si lumea se prabuseste odata cu mine? Ti-a lipit careva eticheta “inteligentei”, “perfectiunii” sau “succesului” pe frunte si, drept urmare, TREBUIE sa te comporti in mod consistent cu acea eticheta? Banuiesc ca, nu e cazul sa ma exprim si pe revers, in registrul negativ. Pe fruntea ta nu cred ca scrie ca esti o persoana timida, fricoasa sau natanga.

Daca asa stau lucrurile, legat de imaginea de sine, trebuie sa stii de efectul magic al etichetelor. Actul verbal sau scris enuntat de o persoana de incredere sporeste probabilitatea ca o persoana se comporte conform etichetei. Daca o persoana (de incredere) te numeste sau eticheteaza cum ca nu stii sa te afirmi, nu e cazul sa interiorizezi aceasta declaratie oferita “cu generozitate”. Oamenii fac diverse judecati prin proprii lor ochelari sau propriile lor filtre de perceptie. Nu-ti pot citi mintea. Nu exista telepatie, iar daca se uita in horoscopul tau sunt de-a dreptul plini de fantezie. (e doar un eufemism).

Am divagat. Daca orice trebuie, afla de unde vine sau care este sursa lui trebuie. Da, se prea poate ca acest trebuie sa fie strain fiintei tale. Sa nu-ti apartina. Iar asta inseamna ca, metaforic zis, voci interioare decid in locul tau. Poate fi vocea mamei sau tatalui. Nu in sensul ca se afla in interiorul tau. Sper ca intelegi in mod simbolic.

Un TREBUIE strain tie iti provoaca suferinta gratuita. Nu este unul ales de tine. Este ales de o “voce” interioara ( o persoana semnificativa emotional si investita cu incredere care te-a influentat sau te influenteaza).

Sa renunti la TREBUIE? Vrei sa-l substitui cu imi doresc sau prefer? S-ar putea sa cazi intr-o capcana. Iti poti dori o tigara, desi te-ai hotarat acum doua saptamani sa renunti. Te-ai decis ca trebuie sa-ti interzici fumatul. Iti e pofta? Da. Iti doresti o tigara? Da. Insa, TREBUIE sa respecti ceea ce ai hotarat. A fost ALEGEREA ta. Sursa lui TREBUIE sa respect propria decizie (si, implicit, regula de aur) se afla UNDE? In interiorul tau. Tu ai facut alegerea. Cu exceptia situatie, iar aici te ajuta onestitatea emotionala, in care tu te-ai decis sa renunti la fumat de dragul cuiva apropiat care te-a amenintat cu abandonul.

Cand sursa deciziei tale se afla in interiorul tau se cheama in idiom psihologic locus de control intern. Evident, dupa cum mentionam mai devreme, acest locus of control poate fi viciat de “voci parentale” internalizate. De exemplu, o voce poate face zgomot in felul urmator: “Trebuie sa iei toate examenele cu nota maxima!”. Consecinta acestui “zgomot” este ca tu te vei stradui, pardon, te vei chinui sa faci asta! Ti se pare cumva ca faci o alegere libera (in contextul iluziei vointei libere pentru stiutori)? “Voce parentala” iti cere imperativ asta. Tu nu alegi. Ea alege, daca putem zice asa.

Daca tu ALEGI orice ai de facut, inseamna ca TREBUIE sa-ti asumi alegerea. Acesta e cazul in care TREBUIE pare a fi necesar, pentru ca altfel, ma tem ca dorintele tale, unele care-ti saboteaza planurile pe termen lung (ex: abstinenta) se vor impune si, in consecinta, te vei manifesta in sensul dictat de ele.

Acest TREBUIE are sens in contextul propriei ALEGERI libere.

Implica exercitarea vointei in sensul dictat de interesele tale pe termen mediu sau lung, interese care, ghici, cui apartin? Mie? Nu. Nu tu esti persoana care le-a ales? Daca nu esti TU, atunci avem o alta poveste. Daca asa stau lucrurile, inseamna ca nu stii, deocamdata, ce anume VREI.

Vrei un stil de viata cu program corporate? Draga omule, atunci asuma-ti un program strict pe care tu nu ai control. Nu umblam acum la motivatie. Ai motivele tale pentru care preferi acest stil de viata. E ok. Insa, tu il ALEGI. Prin urmare, actioneaza intocmai. Vrei un alt stil de viata, cu un program flexibil? E ok. Daca alegi acest stil de viata, atunci TREBUIE sa te implici in structurarea propriului program de lucru si, eventual, daca esti freelancer, iti vei cauta clienti.

Vrei sa fii o persoana sanatoasa, desi in acest moment esti fumatoare? Daca ALEGI abstinenta, TREBUIE sa NU fumezi la acea intalnire cu prietena sau partenerul (oricare). Iti e pofta de un fum, fara indoiala. Insa, dorinta ta va fi controlata de sinele tau, care-si zice ca “trebuie sa ma abtin”.

Asa este. TREBUIE are legatura cu vointa proprie, nu a altcuiva, cu exercitiul controlului inhibitor pe impulsuri. Ca sa fiu sugestiv. Tu cand mergi cu masina, permiti persoanei din dreapta sa traga de volan sau sa apese pedala de frana? Tu conduci masina, nu persoana din dreapta (sau din spate). Cand iti exerciti propria vointa e ca si cum tragi frana de mana sau de volan stanga-dreapta corectand traiectoria masinii tale. Asa cum te abtii de la urinatul pe garduri, pentru ca trebuie sa te porti civilizat intr-un oras european, la fel te poti controla de la multe alte pofte si dorinte, dand curs, astfel, unor actiuni ce servesc obiectivelor proprii (alese de tine) de termen lung.

Cand TREBUIE vine din interiorul tau, aici se afla locus of control, tu esti o persoana care-si exercita vointa sau isi controleaza impulsurile spontane (ce au de-a face cu satisfactie imediata) si isi regleaza propriile comportamente. Nu este acel TREBUIE nevrotic pe care multi psihoterapeuti il confunda cu imperativul propriei alegeri libere, exclamand cu o naiva incantare despre “preferinte” si “dorinte” ca substitute la TREBUIE.

Infamul TREBUIE merita sa fie adaptat la unele dintre dorintele tale. Unele, nu toate. Eficienta personala depinde, printre altele, de masura in care controlul volitiv (si exercitiul lui TREBUIE) completeaza o dorinta. Asta nu se intampla decat daca iti stabilesti scopuri si actiuni ce urmeaza ( a se citi “trebuie”) sa le realizezi.

Si, ca sa inchei, cine crezi ca stabileste (alege) toate astea? Tu, desigur daca tu esti persoana autonoma, situatie in care TREBUIE sa le faci (macar incerci). Ma opresc acum. Trebuie sa fac niste gimnastica. J


Comments are closed here.