Regresia (nu infantila)

5 November 2013 | By Seramis Sas | Filed in: Gandirea Critica, Știința psihologică.

Citeste, te rog, cu atentie, urmatoarea concluzie a unui studiu realizat in UK si publicat in revista Human Nature, anul trecut *:

Femeile foarte inteligente se casatoresc cu barbati mai putin inteligenti decat ele.

Oare de ce se intampla asta? Crezi ca femeile foarte inteligente cauta sa evita competitia cu barbatii la fel de inteligenti sau sunt fortate in alegerea acestor parteneri, deoarece barbatii foarte inteligenti evita sa intre in competitie cu femeile foarte inteligente? Se tem ca ar putea pierde si atunci dumnealor ar suferi o rana narcisica pe fondul unui misoginism crunt? Dar daca barbatii foarte inteligenti nu cauta decat aventuri romantice? Nu sunt interesati, dupa cum se zice, sa se aseze la casa lor. Iar femeile foarte inteligente isi doresc relatii long-term si, din moment ce respectivii domni nu sunt interesati, se multumesc si cu aceia mai putin inteligenti decat ele. Ah, da, aceste femei cauta sa fie in control si aleg barbati mai putin inteligenti ca sa-i poata manipula.

In general, femeile sunt mult mai inteligente decat barbatii? Cu exceptia catorva genii, gen Einstein si altii, femeile per total au scoruri mai mari decat barbatii la testele de inteligenta?

Explicatia plauzibila este una de tip statistic. Se cheama regresie catre medie. Un domn pe nume Sir Francis Galton, ruda cu Charles Darwin, a descoperit-o masurandmarimea semintelor la generatii succesive de mazare dulce.

Deoarece femeile si barbatii nu difera in inteligenta in medie, atunci devine inevitabil ca femeile foarte inteligente sa fie maritate cu barbati in medie mai putin inteligenti. Ca sa salvam si onoarea masculina sifonata in lumina acestui “studiu”, putem formula concluzia de mai sus invers, fiind identica matematic cu aceasta.

Barbatii foarte inteligenti se casatoresc cu femei mai putin inteligente decat ei.

Mintea umana este puternic biasata catre explicatiile cauzale (povesti) si nu se descurca deloc nici cu cele mai simple statistici. Chiar daca regresia catre medie exista ca explicatie plauzibila, mintea refuza sa o accepte ca explicatie finala. In continuare cauta o cauza pentru ea, insa regresia catre medie nu are o cauza.

“Trebuie sa existe o cauza ultima”, ar putea insista cineva, aducand in discutie o forta misterioasa, eventual, priceputa la matematica. Insa, daca acest cineva s-ar muta din universul constient si inteligent intr-un univers probabilistic, ar renunta la obsesia detectarii de cauze acolo unde nu este decat intamplare. Si, daca tot mai multi semeni ar efectua acest salt “mortal”, vor fi mari sanse ca loteria sa intre in faliment.

*glumesc


Comments are closed here.