Deoarece am lumină suficient de sfântă pentru mine, venită de la Enel, nu de la Ierusalim, te invit s-o ardem gândind despre tratamentele cu suport empiric (vezi aici). Sper din suflet să doară puțin. Speranță de sadomasochist păcătos. Să ne aruncăm privirile prin dedesubturile lor. (perversule!).
Toate EST sunt standardizate. Ce inseamnă asta? Sunt by the hook. Hâc! Puțină decență, te rog. By the book. (o să tot auzi expresia asta). Acum că-ți e limpede, te limpezesc mai departe cu niște apă rece. Înseamnă că tratamentele psihologice (ălea cu vorbitul) sunt derulate pas cu pas după un manual dedicat unei tulburări. Ai citit vreun manual de utilizare? Dacă da, ai urmat intocmai instrucțiunile? Nu prea spre mai deloc? E la fel.
Ca să fie testabile prin filtrul controlat-randomizat (RCT-uri) au fost create manuale cu proceduri care trebuie urmate. Daca ai fi psiholog, familiarizat, de ex, cu terapia cognitivă, si ai lua parte la o asemenea testare, atunci ar trebui să oferi tratamentul urmărind cu strictețe protocolul specific pe o anumită tulburare. E un proces denumit manualizare (imprumutând termenul din limba engleza).
Doar că, după recente studii de antropologie metafizică, un terapeut nu e un robot programat cu un manual de CBT (sau altă metodă din lista cu EST) care interacționează cu un pacient, adică un alt robot programat cu o tulburare psihologică. Manualizarea nu poate cuprinde (sau surprinde?) interacțiunea particulară a celor doi oameni dintr-un anumit context specific. Manualizarea ar putea fi mai potrivită unui film SF in care oamenii sunt, de fapt, roboți asistați psihologic de către roboți umanoizi. Calitatea relației experimentată subiectiv de fiecare dintre cei doi oameni, angajați in relația terapeutică, va scăpa intotdeauna manualizării.
Testările RC sunt dedicate conditiilor clinice. Sunt realizate pe pacienți, acei oameni cu tulburări psihologice. Nu pe populație subclinică, dar cu unele stări mentale și emoționale dificile sau, mai specific, bizare, deocheate, dureroase sau infiorătoare. Tind să cred că aceștia sunt cei mai mulți care ajung să consulte psihologi și terapeuți. Lucrează acești psihologi/terapeuți manualizat? Dacă vei găsi vreunul, imi dai de veste și-l mănânc pe pâine. Nu există manuale de urmat pas cu pas pentru gânduri și emoții dificile, pentru unele dileme existențiale sau pentru luarea unei decizii semnificative. Bine, există proceduri specifice, insă ele nu intra in detalii, ci marșează pe scheme generale de lucru. Iar oamenii au bizareriile lor, gânduri și reacții variate la imprejurări de viață diferite.
Poți face un manual (zis rețetă) pentru cozonac. Nici măcar cozonacul nu iese conform rețetei. Prepararea lui depinde multi factori (dispozitia ta din acel moment, cuptorul, ingredientele, dacă e lună plină, scopul preparării și altele care-mi scapă de poftă!). Imi replici că pentru sex există, totuși, manual. (Il folosești?). Am înțeles. Dacă există pentru sex fulminant și orgasme multiple, orice e posibil. Bine, in ce măsură crezi că împrietenirea (live!) poate fi descrisă într-un manual? Seamănă cu problema actului sexual făcut by the book. Oricât te străduiești să practici intromisiunea (e bine așa?) urmând cu strictețe manualul, experiența ta particulară e altceva. Iar in strădania ta riști să pierzi contactul cu experiența momentului.
Să fim onești. In practică, in lumea reală (nu laboratoare), terapie validată empiric, by the book, nu face nimeni. Nici Aaron Beck, nici Albert Ellis, dar nici Virginia Satir, nu făceau terapie by the book. Urmau, desigur, unele direcții din propriile protocoale, dar lăsau intuiția și flerul să le ghideze ședințele fără a uita să testeze realitatea (empirică, nu cuantică!:)) impreună cu clienții lor. Ce vreau să zic cu testarea realității? Îi dau cuvântul lui Albert Ellis, unul dintre cei mai geniali terapeuți ai lumii.
The trouble with most therapy is that it helps you feel better. But you don’t get better. You have to back it up with action, action, action.
Terapia manualizată ,oferită de clinicieni experimentați și care a trecut prin RCT-uri calificându-se in lista EST, nu este terapia reală din cabinete/clinici. Deși, indiscutabil, foarte multe din terapiile de pe piața psihologiei sunt realmente vrăjitorii, când nu sunt vorbe goale.
Și acum să-ți spun ce cred? Din ingustimea minții mele egalată doar de autostrada melcilor cotobelci, cred că terapeuții ar trebui să invețe să stea in prezent cu clienții lor. Repet, să stea in momentul acum și nu să fie prinși în mințile lor; precizare: nici ale lor, nici ale clienților. Sau după cum ne indeamnă Steven Hayes, un alt geniu al terapiei, Get Out of Your Mind and Into Your Life.
Nu e musai să practice manualizat. Ar fi dificil. In RCT-uri terapeuții care participă au ani de experiență clinică cu metoda ce e testată. Totuși, manualul nu strică. In general, manualul și cărțile studiate nu strică. Reprezintă un excelent reper antiderapaj și anti-irosit timpul și banii clientului.
Dar urmăritul unui protocol, cu mintea pierdută in el, nu cred că e de ajutor. O relația terapeutică reclamă vitalitate, atenție conștientă și empatie exprimate activ, nu moțăială sau lecții, by the book… De aceea, zic, dacă terapeutii nu invață să stea cu mintile lor in momentul acum, atunci mă indoiesc că practica lor e terapie psihologică. Probabil e altceva.