Prima meditatie

24 May 2013 | By Seramis Sas | Filed in: Spiritualitate, Valori, Responsabilitate.

Multi flecaresc despre personalitate, insa majoritatea oamenilor cand comenteaza pe altii in acel specific comportament de grooming la nivel simbolic (barfa) se refera la caracter. “Are un caracter bun”, zice cineva despre un altul. “E cumsecade”, poate comenta altul. Cred ca ai observat la randul tau cum in conversatiile de acest fel, oamenii par sa aprecieze cumsecadenia. A fi cumsecade a devenit o trasatura dezirabila si care e evaluata ca fiind “buna”. Ceea ce ne indica o anume moralitate la un altul asociata unei inclinatii catre altruism.

Nu m-am gandit sa fac o exegeza a cumsecadeniei. Intentionez sa-ti comunic altceva. Dincolo de trasaturile de personalitate se afla caracterul – o constelare de virtuti! Personalitatea are importanta, insa valoarea este data unui om, nu de trasaturile personalitatii, ci de calitatile morale!

Trasaturile de personalitate sunt heritabile in proportie de 30-60 %. Calitatile morale pot fi educate 100 %. Un om isi poate propune si asuma sa lucreze si sa-si dezvolte calitati morale. Ar putea incepe din adolescenta, dar si mai tarziu e bine (evaluare morala).

Mi se pare un lucru peste care multi oameni, indeosebi educatori si parinti, traineri de orice fel, trec cu superficialitate. Nu am auzit de un grup orientat spre dezvoltare personala care sa puna accentul pe dezvoltare de calitati morale. Oare n-ar avea cautare? Pana la urma cui i-ar pasa de cultivarea compasiunii sau judecatii critice?

As zice, din nefericire, doar unora (putini), deoarece ma pot gandi la nivelul modest al dezvoltarii unei constiinte morale la nivel colectiv; ma refer la breasla specialistilor in dezvoltare personala. Dar nu sunt in dispozitia unei critici. Sper sa trezesc, totusi, o intrebare in mintile tuturor. De ce nu ne-am dezvolta personal in privinta caracterului? De ce nu ne-am dezvolta, spre exemplu, cumpatarea ori rabdarea? De ce nu, toleranta la frustrare ori curajul? Nu, nu ca trasaturi de personaltitate, sa ne intelegem. Te invit sa privesti aceste calitati prin filtrul filosofiei morale. Spre exemplu, vom lua rabdarea si, sa ne imaginam (fantazam) ca ti-ai propus sa te (auto)educi in rabdare. Ce sa insemne asta? Sa te abtii, nu crezi? Iti vine sa debitezi spontan, eventual, peste un altul care deja se exprima, dar tu, deoarece practici rabdarea, te abtii. Iti controlezi impulsul de a comenta. Cum s-ar spune, ai rabdare, caci poate in comunicarea celuilalt descoperi idei interesante (valoarea:cunoasterea) sau, pur si simplu, el/ea se va simti respectat(a) (valoarea e respectul).

Asta inseamna muschi, prietene, nu doar, muschiul biceps, pe care-l umfli in sala de forta. E un altfel de muschi; un muschi aflat in legaturile sinaptice pe care alteregiuni corticale le fac cu cortexul prefrontal. Acesta ar putea fi suportul empiric la nivel cerebral. Un alt suport ar fi cel de la nivel comportamental. Amandoi cunoastem persoane virtuoase, oameni de caracter. Acestia sunt oameni care genereaza un ecou profund in alti oameni, care pot misca (cel putin, emotional-valoric) alti oameni. Nu e un lucru usor, o stim cu totii, sa urmaresti cu intensitate o valoare, renuntand la alte dorinte. Aproape oricare dintre noi apreciaza astfel de actiuni. Sunt actiuni cu reverberatii profunde, probabil, in acele fundatii morale cu care ne nastem. Reverberatii care intra in conflict cu dorintele noastre de a ne fi bine, orientate catre placere maxima. Aceasta tensiune, iscata de conflict, impresioneaza prin faptul ca unii oameni, cei virtuosi, o depasesc, o transcend. Reusesc sa cucereasca forta impulsului biologic. Sa o amane, sa o controleze, sa orienteze energia impulsului in activitati orientate de o valoare sau mai multe.Acesti oameni devin eroi. Pot fi eroi, fara a fi morti. Sunt eroi, deoarece pot face sacrificii. Pot renunta la implinirea unor dorinte doar din dragoste pentru o valoare. Iti inchipui ce nebunie? Acele dorinte fierb inlauntrul tau, iar tu ai forta interioara sa le amani satisfacerea si sa te ocupi de ceea ce te aduce mai aproape de scopul tau asociat unei valori. In cuvinte putine, un om poate trai doar pentru o idee!

De fapt, stii, asta e secretul unei vieti fericite. Cand ai inceput sa traiesti (aproape) zilnic condus de o idee (a se citi valoare), viata capata SENS.

Pot fi idei diverse. Unele bune, altele rele, adica unele idei puse in fapt pot conduce la consecinte ingrozitoare, altele dincontra. Dar si aici, cand ai idei-forta, merita sa le evaluezi, dand dovada de discernamant – o calitate morala.

Intelegi ceva? Cand viata e privita printr-un filtru moral, devine complexa. Cand te auto-percepi prin acest filtru, devii o fiinta interesanta. Nu poti fi plictisita, deoarece ai mereu de lucru. Educatia morala cere timp si meditatie. M-as bucura sa stiu ca incepe cat mai devreme in educatie. Important este sa ia startul. Iar intrebarea de start sau prima meditatie ar putea fi urmatoarea:

Cum pot deveni eu, un om “mai bun”?

Asa incepe dezvoltarea unui caracter si, cred eu, o viata spirituala. Valorile sunt imateriale, sunt dincolo de noi, intangibile si cuprinzatoare. A tinde catre acele valori (selectate si ierarhizate de tine) sau a te stradui sa traiesti in acord cu ele poate fi o experienta spirituala.


Comments are closed here.