orice lider obsedat de putere are mania persecuției (la fel și acoliții săi) rev.

Psihologia ”live” se află afară din biblioteci, săli de cursuri, laboratoare de testare și clinici. Numai să privești cu atenție scena politică și să faci analiză de discurs, urmărind și faptele, dar și personajele. Spre exemplu, recent am citit cum în România se petrece, chiar acum, o tentativă de lovitură de stat. Se pare că e a treia lovitură de stat în cel mult doi ani. (Mai multe detalii aici). Să mori de râsu-plânsu, de aceea, mă țin bine în fotoliu să nu mă prăpădesc de râs.

Acesta-i șablonul unor lideri obsedați de putere. Ei fac politică după cum urmează. În primul rând, inventează dușmani, din moment ce trăiesc în umbra persecuției, cu care poartă o luptă eroică cu scopul de a salva țara și poporul. Cu această scorneală, din câte am înțeles, o tactică consacrată în marketingul politic (salutări consultanților israelieni!), racolează cu promisiunea eroismului și beneficiilor ulterioare oameni co-interesați sau aliați pentru lupta eroică împotriva forțelor oculte.

În al doilea rând, se adresează adesea poporului (via canalii, scuze, canale media aservite) pe care, chipurile, îl protejează, dar fără a lua în calcul costurile de termen lung. Adică, iau măsuri economice populiste și foarte riscante. Nu că le-ar păsa de cetățeni (evident, de rang inferior), ci ca să le cumpere sprijinul și să-i facă orbi la ticăloșiile ce urmează. De exemplu, cresc salariile fără să țină cont de productivitatea muncii. E ca și cum într-o companie, condusă de un CEO într-o ureche, sunt mărite lefurile angajaților, deși profitul nu permite. Odată mărite, conform promisiunilor, acesta trebuie să se împrumute tot mai mult (cu dobânzi tot mai mari) ca să mențină lefurile mărite. (Să-ți scriu la ce super-dobânzi se împrumută Statul? Cine crezi că le va plăti?). Pe scurt, după cum e vorba, se întinde mai mult decât îl ține plapuma. Iar cine se opune devine implicit inamic sau un individ ticălos. Cum să te opui creșterii veniturilor?! Tu nu ții cu oamenii?

Apoi, ei tind să perceapă amenințări în orice comentarii critice la adresa lor. Vizavi de aceste comentarii, ei răspund cu delirul de persecuție. Înseamnă că fac declarații, aparent coerente, dar fără legătură cu realitatea de facto. Pe scurt, emit ”enormități” la foc automat despre toți aceia care se opun, critică și dezmint măsurile, planurile și declarațiile lor. Și ne-am intersectat deja cu psihologia. Ne putem întreba dacă e un delir autentic sau un delir scornit cu scopul de a induce confuzie și întări percepția oamenilor că ei sunt ”Salvatorii”. Da, ne salvează de la bunăstare.

Să fie ”emitentul” un ins amăgit, inconștient vizavi de actul său, sau un ins machiavelic, pe deplin conștient, care urmărește să obțină beneficii personale inducând confuzii și intrigi în populație pe principiul clasic ”învrăjbește și conduce”? Eh, întreb într-o doară. Faptele dânșilor, albite zi de zi la mașina lor de spălat rufe (RTV și A3), ne-au convins pe deplin de ticăloșia dânsului și acoliților săi. Nu i-a convins și pe susținătorii lor, destul de mulți din păcate, ba dimpotrivă. Susținătorii lor, bine ”spălați” ori oportuniști, cred exact pe dos și anume, că ei sunt salvatorii democrației și justiției. Hoțul care strigă hoțul.

Acuma, stau și mă întreb într-un puseu de filosofie vegetală: Nu cumva întreaga țară e un stat paralel? Te pomenești că dumnealor guvernează o altă Românie, una din plăsmuirea lor? Niciun deranj, ba chiar pare hazliu, mai puțin când vom achita, din nou, ”factura”.