Cred ca esti o persoana norocoasa daca porti o pereche de ochelari cu lentile roz. Te ajuta sa vezi viata in nuante roz. Totusi, cand indraznesti sa dai jos acesti ochelari viata reala capata nuante diverse din tot spectrul luminii vizibile, ba chiar si din cel invizibil. Pentru asta ai nevoie de curaj. Cand descoperi ca ochelarii (iluziile) de pe nas sunt “mincinosi” te confrunti in mod inevitabil cu anxietatea de moarte, de neputinta, de micime, de boala, de batranete. Cand renuntam la ochelari devenim realisti, adica vulnerabili. Devenim constienti de fragilitatea noastra in fata realitatii. Nu e recomandabil sa renuntam complet la lentilele roz si nici macar sa ne dam jos ochelarii. Dar, uneori, mai putem arunca o privire realista pe deasupra lor. A fi in contact cu realitatea implica o pozitie realista la care nu ajungem decat daca ne folosim ratiunea pentru a evita pe cat posibil biasarile perceptive si cognitive.
Ochelarii roz sunt iluziile pozitive necesare ca mecanisme adaptative intr-o lume incerta si imprevizibila. Realismul si absenta ochelarilor roz reprezinta pozitia depresiva cu un mare risc de suicid. Ne-realismul si optimismul expandat utopic e asociat ochelarilor cu lentile de un roz intens (spre rosu) care sunt purtati de indivizii gonflati egotic, la extrema cei diagnosticati cu sindrom maniacal (desi rar intalniti doar in aceasta forma).
Poate ca esti o persoana care se trezeste dimineata si isi spune ceva asemanator cu urmatoarea afirmatie:
“Ma simt binisor si cred ca azi va fi o zi buna pentru mine”.
Sau, plusand eu, poate gandesti in felul urmator:
“Sunt fericit si aceasta zi va fi una minunata”.
Si continui cu:
“Cred ca pot face aproape orice daca chiar vreau” sau “lucrurile au mers destul de bine pentru mine in ultima vreme”.
Exagerez?
Sunt afirmatii pozitive ca urmare a unor iluzii pozitive. Oamenii sanatosi si fericiti sau cel putin cei care se simt bine au iluzii pozitive despre ei insisi, despre lume si viitorul care bate la usa si care nu este negru ca in anecdota: Ce este mare si negru si bate la usa? Viitorul.
Iluziile pozitive sunt o pereche de ochelari cu lentile roz prin care:
- In raport cu propriul sine, te percepi ca fiind importanta, frumoasa, competenta si cu alte atribute pozitive
- In raport cu lumea, te simti in control, ai libertatea si puterea de a schimba sau actiona asupra mediului pentru a-ti implini dorintele
- In raport cu viitorul tau, dispui de o perspectiva nerealist de optimista – crezi ca totul va fi bine pe care o traiesti in registrul emotional ca bucurie si incredere.
Se pare ca oamenii fericiti:
- au opinii foarte bune despre ei insisi sau dupa cum se spune se simt bine in pielea lor
- fac adesea atribuiri cauzale in exterior, adica isi explica situatiile de nereusita prin interventia unor factori circumstantiali si nu ca urmare a unor calitati personale negative in timp ce succesurile (pardon, succesele!) se datoreaza calitatilor pozitive de care dispun
- fac dovada iluziei de control sau traiesc sentimentul ca pot controla mediul si isi exercita controlul in masura limitelor realitatii.
Ochelarii cu lentile roz fac lumea mai frumoasa si viata mai usor de trait si prin urmare pot creste fericirea si starea de bine. Oamenii sanatosi detin macar o pereche de astfel de ochelari.
Lentilele ochelarilor sunt colorate in roz de urmatoarele trei iluzii:
- Amplificarea pozitiva a sinelui
- Controlul asupra mediului
- Optimismul nerealist in raport cu viitorul.
Nuantele de roz variaza pe un continuum, iar la capete descoperim fie absenta rozului, adica depresia, fie rozul intens apropiat de rosu, adica mania.
Vrei si tu o pereche de acest tip de ochelari? Daca deja dispui de una, poate vrei lentile cu nuante ceva mai intense? Daca esti posesorul unor astfel de ochelari considera-te un norocos la loteria corticala. Se pare ca exista o determinare genetica in privinta lentilelor roz. Astfel ca unii dintre noi sunt mai norocosi si beneficiaza de lentile cu nuante roz mai intense, iar altii mai putin norocosi au primit lentile cu nuante de roz mai palide. Exista si cei ghinionisti la loteria corticala a lentilelor care se chinuie cu depresia severa sau cu sindromul maniaco-depresiv. Spre deosebire de acestia care au nevoie de asistenta medicala constanta pentru a fi protejati de riscul unei sinucideri (exista acest risc cand iluziile pozitive lipsesc), noi cei cu lentile roz in diferite nuante putem fi recunoscatori. Dar cui? Genelor?! Pana la ele (sau poate pana la El) putem fi recunoscatori parintilor si bunicilor.
De ce sunt iluzii? Pentru ca ochelarii nostrii deformeaza realitatea, o picteaza cu nuante roz, chiar daca mai scapa cate o linie cenusie. In mod real, realitatea e imprevizibila si indiferenta la rugile, dorintele si actiunile tale, iar viitorul este nescris. Realitatea nu tine partea nimanui, nu favorizeaza pe nimeni ca urmare a unui plan, deoarece nu exista planuri si teluri (asta daca nu iti inchipui prezenta unei entitati divine care dirijeaza universul). Realitatea curge spontan. Dar asta nu inseamna, ca suntem neajutorati. Avem control pe actiunile noastre, dar nu si pe rezultate care pot fi cele dorite sau asteptate doar in termeni probabilistici.
In aceasta realitate “indiferenta”, tu poti fi un artist care picteaza lumea si propriul personaj (propriul sine) in nuante roz sau un povestitor care-si povesteste propria poveste cu mult umor. Dar nu uita ca din cand in cand sa arunci cate o privire realitatii peste ochelarii tai cu lentile roz.
Taylor, Shelley E. (1989). Positive Illusions. Creative Self-Deception and The Healthy Mind. Basic Books, New York