o problemă spirituală pentru (viitori) părinți

Copii, tineri și adolescenți învață astăzi (poate chiar acum) chimie, fizică, matematici și biologie. Științe exacte, nu doar naturale, fiindcă naturală e și psihologia, chiar dacă e mai inexactă (probabilistică). Legat de asta, sper la acele vremuri când studentul la psihologie visează erotic la biologia corpului uman și cogniția socială în paradigma evoluționistă.

Revenind, cred că lipsește din studiul lor spiritul științific. Găsesc că e sterp să înveți știința fără spiritul ei. Iar spiritul e transmis de oamenii de știință, nu de Doamne-Doamne. Și cu atât mai puțin de profesori habotnici sau indiferenți. Dacă ai fi tânăr și audia un curs de introducere în fizică susținut în academeza fără vlagă, crezi că ai reveni în următoarea saptamana? Evident că nu. Din cealaltă margine, dacă ai fi tânăr și audia un curs ținut într-un limbaj mai degrabă trivial, ai reveni la următorul? Poți extrapola exemplul.

Profesorul, care facilitează cunoașterea, are datoria de a electriza atmosfera, dar nu precum Tony Robbins, guru-ul motivațional pentru transformarea magică a credulității în handicap intelectual. În mod firesc, studentul (elevul) devine curios. Sigur, mai trebuie să și vrea (cine nu vrea poate face școli de meserie, deoarece e mare nevoie de meseriași veritabili). Altfel, are mari șanse să nimerească un toni (sau mai multi toni și tonițe, deliranți, chiar dacă, bine intenționați) prin viața sa de adult.

Spiritul educației științifice înseamnă să cultivăm o atitudine sceptică, orientată spre valori precum rațiune, curiozitate și adevăr. Nu rațiunea și adevărul lui Doamne-Doamne (sau Zâna Măseluță) la care putem ajunge prin revelație și credință fără margini. Deoarece, Doamne ajută!, nu această cale ne ajută să tragem apa la baie și să facem duș fierbinte când poftim (nu neapărat împreună). Poate ajută în vreun fel personal. E alegerea ta. Dar, categoric, nu ajută la o viață modernă, civilizată și relativ ușoară.

SPIRIT = VITALITATE/PASIUNE + VALORI

Educația stiintifica din scoli, licee și facultati ar putea fi realizata spiritual. Spiritualitatea nu ține doar de religie, după cum se crede printre cei mai puțin mintoși. Ea se naște din a face un lucru cu vitalitatea (sau pasiune) ghidată de repere simbolice numite valori. Ele iți arată drumul corect sau bun de urmat. Cultivă integritate.

Urmând o educație spirituală în stiință, e mai probabil ca un tânăr să nu ajungă (în mințișoara sa) la convingeri paradoxice. Să folosească tehnologie modernă de comunicații wireless (invizibile), dar să creadă că o ființă invizibilă îl supraveghează dintr-un univers paralel.

Science is a way of thinking much more than it is a body of knowledge (Carl Sagan)

Fără spirit, educația științifică e aproape vax albina. Ba chiar poate stârni hazul. În general, educația realizată fără spirit, care nu stimulează pasiunea cunoașterii, e inutilă. E frecție la picior de lemn. Și nu poate naște decât nemulțumire ori indiferență. Devine un ceva bun de evitat. Seamănă cu serviciul la care mergi zi de zi din necesitatea supraviețuirii și achitării ratelor. N-are nimic de oferit. Nu ești cu nimic mai bogat după cele 8-10 ore zilnice de muncit. E o muncă de salahor în cariera de piatră. E o povară care-ți chinuie sufletul și iți consumă vitalitatea.

La fel școala, dragi părinți. Nu-i imbogățește spiritual. Copiii și tinerii învață pentru obținerea unor note și, apoi, cartoane colorate numite de oficialități diplome. Amăgiți de iluzia supraîncrederii, sunt și unii care ajung să creadă că diplomele reprezintă competenta lor reală. (prin facultăți ar trebui precizat că diploma obținută nu reflectă nivelul real de competență/cunoștințe și că ele sunt date de regulă din motive sociale/comerciale, nu în baza competențelor reale).

Dând deoparte pe cei care își cumpără (sau vânează) rezultatele, mi-ar plăcea ca ceilalți să învețe nu pentru rezultate, ci pentru procesul în sine (care nu se intamplă inainte de examene!). Școala, sistemul și majoritatea dascălilor nu sunt de ajutor aici. Toți aceștia, fără să știe, tratează studenții/elevii de parcă ar fi șoriceii și porumbeii amicului meu Burrhus Frederic Skinner. Nu-ți mai demonstrez din nou treaba cu răspunsul condiționat operant și respondent căci devin redundant.

Aici e responsabilitatea ta, de (viitor) părinte. Din moment ce școala (majoritatea, nu toate) nu oferă educație spirituală, această misiune iți revine ție, părintele. Știu, nu ai timp. Serviciul iți consumă aproape intreg elanul și, evident, timpul.

Iată cum ți-am creat o problemă. E comod pentru mine, vei riposta, care are în grijă doar pisici (și oameni care mă vizitează la cab.). Așa e, dar asta nu te scapă de problemă. Am încredere că poți găsi soluții.