Fiind dimineața, în drum spre Buda (cu căciuliță) l-am trezit pe Nassim Nicholas Taleb pentru a mă inspira cu niscaiva aforisme. Iată ce-mi spune din cartea dumnealui Patul lui Procust (2011):
Cele mai vătămătoare trei dependențe: de heroină, de carbohidrați și de un salariu lunar.
N-am consumat heroină. Am avut ocazii să fiu prin preajma celor care consumă. Starea de rău în care ajungeau poftind la doza de heroină laolaltă cu consecințele legale și sociale au fost suficient de convingătoare încât să-mi șteargă orice urmă de curiozitate experiențială.
În schimb am consumat tutun. Cu ambele mâini fumam și, uneori (în fiecare dimineața), le înnodam. In cazul rarisim, în care din varii motive trebuia să mă abțin, mi se bulbucau ochii, după cum observa un bun prieten. Norocul meu că l-am întâlnit pe Dracu care mi-a dat un ghiont de m-am dus de-a berbeleacu. Probabil mi-a salvat viața. Mi-am zis: La dracu cu ele! De atunci poate salvez, la rândul meu, viețile altora.
Cu carbohidrații am o relație de prietenie. Ne respectam reciproc. Nu dintotdeauna. Am fost îndrăgostit de zahăr. În studenție, confundam apa plată cu minunata băutură carbogazoasă numită Coca-Cola atât de îndrăgită de tinerii de astăzi (și de ieri). Iar în copilărie și adolescență efectuam raiduri zilnice prin cămara cu dulcețuri și gemuri. Cu grijă mi-am asigurat o dantură alb-strălucitoare invidiată și de domnul Castor. Visez și eu, ca moșu la putere!
După cum ai pricepit, cu primele două sunt rezolvat, doctore. Am rămas cu ce mă doare. Salariul lunar. De dânsul încă n-am scăpat, deși am făcut (și fac) tot posibilul (îmi consolidez varianta privată). Se ține scai de mine să-l încasez lună de lună. Se vrea a fi o recompensă. Oricum, îmi întărește comportamentul, adică merg semestrial la acvariu și predau… pe nasturi. Mai puțin, în vacanțe ca acum – o altă recompensă. Se cheamă învățare prin condiționare operantă (parcă ai mai citit asta pe undeva). Și se intamplă așa:
Tu mergi la serviciu. La anumite date (oarecum) fixe, angajatorul te plăteste. This is the positive reinforcer. Ce urmează să faci destul de probabil? Da. Ce ai învățat tu? Să mergi la serviciu zilnic, eventual, și să rezolvi sarcinile specifice date de alții. Refuzi să revii în ziua următoare sau să rezolvi vreun super-task? Minunat, înțeleg că o faci pe rebelul. Ce face angajatorul, dacă e rezonabil? Iți aplică o sancțiune. Iți reține o parte din remunerația pe luna în curs (negative reinforcement). Frustrant?! Ce urmează să faci tu mai probabil? Să revii data viitoare fără să-ți iei liber de la sine putere ca să eviți remunerația tăiată.
Timpul tău a fost cumpărat. Asta e motivație 2.0, cum zicea un băiat cu nume roz. Nu e durabilă. De aceea, acei angajatori abili cultivă un management orientat pe deliberare, decizie și autonomie relativă vizavi de unele resurse printre care și timpul.
Singura mea măsură pentru succes este timpul pe care trebuie să-l omori. (p. 51)