Probabil faci parte din generația Baby Boomers (dacă ai fost născută intre anii 60-80). Sau din Millennials (anii 1980-2000)? Se pare că cei din Baby Boomers au tărie de caracter (grittier) mai accentuată decât cei din Millennials. Dar nu datorită unor gene mai grozave laolaltă cu un mediu stimulativ. Dar? Urmează să afli in continuare in baza unor idei dintr-un excelent articol, publicat luna asta, pe care il poți citi aici.
Iți reamintesc de conceptul ”grit” introdus in psihologie de Angela Duckworth, profesoară de psihologie la Pennsylvania University. Gritul e definit ca o combinație de pasiune și perseverență în realizarea unor scopuri de termen lung. E ceea ce te motivează să continui când totul pare să te influențeze ca să renunți. Are o asociere pozitivă cu fericirea eudaimonică. Face bine să-l manifești. Doar că nu vine din cer in timp ce te rogi.
Angela Duckworth ne informează că acest grit prezice realizări personale. O persoană cu grit (=tărie de caracter/determinare) are mari șanse să realizeze scopurile stabilite in acel domeniu ales. Cu cât e mai competitiv domeniul cu atât gritul contează mai mult. Realizarea nu inseamnă succesul din perceptia publică. Nu inseamnă trei copii, doua case, tablouri și bijuterii de câteva sute de mii și, eventual, funcție la primărie. Nu musai. Repet, ține de fericirea eudaimonică. Dar de unde știe Angela că dacă ai grit, atunci ai mari șanse să realizezi ce-ți propui? Spre exemplu, dacă iți fixezi ca pana saptamana viitoare să alergi zece kilometri, dacă ai mult grit, atunci inseamnă că poți? Adică, dacă vrei cu adevărat, poți?
Nu, bineinteles. E o simplificare a realității. Scopurile unui om inteligent sunt realizabile, deși provocatoare. Nu imposibile, deoarece un om care gândeste inteligent diferențiază intre lucruri ce-i stau in control și sunt realizabile și lucruri aflate dincolo de controlul său și sunt fantasmagorice. Probabil un scop mai realist ar fi 1 km, dacă ultima oară când ai alergat a fost în liceu la bac.
Angela are date oferite de o scală a grit-ului aplicată pe mii de cetățeni americani. O poți găsi aici, (nu pe Angela), dacă vrei să afli cum stai cu Gritul. In datele obținute a descoperit un țipar. Spre deosebire de țipar, țiparul e că, ptiu!, tiparul e că Gritul și vârsta merg impreună. Pe la 60 si ceva, oamenii tind să fie grittier, in medie, comparativ 50 si ceva, care sunt grittier față de cei la 40 și tot așa. Carevasăzică, dacă îl așezi pe tatăl tău (dacă nu e in lumea drepților; interesantă expresie) alături de tine, în baza scorurilor la scala Angelei, e posibil ca dumnealui să iasă mai tare la caracter decât tine (un fel de nucă mai tare?). O face diferența experiența de viață? Ceea ce se cheamă ”școala vieții”?
E un sâmbure de adevăr. Tu ieși din facultate fără să știi mai nimic practic. Nu ai cunoștințe procedurale și nici experiențe de viață. Bine, bine, ce scrie pe mucavaua numită diplomă contează prea puțin la locul de muncă, unde vei afla că tot ce ai învățat nu se aplică?! (ăsta nu e un motiv suficient de bun ca să absentezi de la cursuri).
Nu, cumva, oamenii dezvoltă pasiune și perseverență odată cu experiența de viață? E o posibilitate – ipoteza testată de Angela in studiile ei vizavi de generația milenarilor. Pe măsură ce trec anii, ne cunoaștem mai profund și descoperim ce ne interesează suficient ca să ne concentrăm eforturile in direcția aleasă pe termen lung.
Mai adăugăm aici principiul maturității. O serie de studii longitudinale ne arată un țipar, ptiu, un tipar consistent. Trăsăturile psihologice pozitive tind să fie tot pronunțate pe măsura inaintării in vârstă. E o realitate (brrr!) că devenim mai crocanți și cu o vedere tot mai slabă. (Da, chiar și tu.) Pe de altă parte, devenim mai de încredere, mai puțin impulsivi, mai buni și mai puțin capricioși. In unele cazuri și cu mai mult umor. Intr-un final, după cum zicea un bătrânel, ne intâlnim cu toții la câțiva metri sub pământ. Mai puțin aceia posesori de suflete nemuritoare.
Să te lămuresc in brief cu maturitatea. Din perspectiva definiției funcționale (in psihologie există mai multe perspective), maturitatea este capacitatea de a deveni mai productiv si mai implicat ca și contributor la binele societății prin abilități de planificare, deliberare și decizie, dar simultan mai atent și generos in relații (sau scoruri inalte la trăsăturile de Stabilitate Emoțională, Constiinciozitate și Agreabilitate). Aceia care isi cultivă mai devreme aceste trăsături cardinale ale maturității psihologice sunt mai eficienți in munca, sanatatea și intimitatea iubirii din relațiile lor. Ai observat? Cuvintele cheie sunt ”mai devreme”. Cheie la ce? La ușa cu fericirea eudaimonică.
Revenind la milenari, ei sunt mai puțin gritty comparativ cu generația anterioară, deoarece n-au apucat să acumuleze experiențe de viață spre deosebire de copii boomer. Abia au dat în pârg.