MI6 (despre informatii)

20 January 2013 | By Seramis Sas | Filed in: Neurostiinte/Filosofia mintii.

SRI-ul lucreaza cu informatii, asa-i? La fel CIA, MI6 si altele din aceiasi speta. Dar si creierul meu, sper ca si al tau, opereaza cu informatii ( inoculate in creier de entitati extraterestre cu colaborarea CIA-ului sau SRI-ului!). Ba, chiar si Universul, care este nici mai mult, nici mai putin constient si inteligent (in fantezia exaltata a unora)! Dar o bacterie? Lucreaza cu informatii? Dar ADN-ul? Doar daca e de origine extraterestra, fiind trimisa in spionaj? Deci, ce este informatia?

Dupa ce mori (da,da, vine si acest moment final; “final” pentru cei care au renuntat la iluzii), unii considera ca, esenta ta divina supravietuieste mortii fizice si zvrrr nimereste-n intr-un spatiu enigmatic unde se dizolva in informatie. Altii nu cred in esente spirituale/divine, asa ca, ei cred ca toate informatiile din memorie sunt engramate undeva in spatiul universului. Explicatii de-o vaguitate de-ti sta sufletelu-n pioneze, pionezele prinse-n perete, peretele casei, casa de vacanta de pe plaja, plaja inundata de tsunami, inec mon ami! Insa, sufletul ţuşti! Isi poate lua zborul fâl-fâl-fâl, pentru ca e de o substanta imateriala, zice-se, adica are aripi de inger care să-l poarte în paradisuri astrale (ceva mai sus de ionosfera?).

Toate “elucubratiile” de mai adineaori sunt ele informatii? Da şi te poti lua chiar şi la harţă pentru ele. Unii chiar se omoara pentru niscaiva informatie care trebuie sa fie adevarata! Cuvintele sunt informatii, fara indoiala. Sunt informatii, caci ele, cuvintele vorbite (scrise), iti transmit ceva! Dar sunetele auzite sunt ele informatii? Simti cumva ca raspunsul ar fi “da”?

Ceva-ul percutat de receptorul auditiv (sau oricare alt simţ), ca sa nu ramanem intr-o zona mistica, reprezinta sensuri, dar nu chiar imediat cum au aterizat în timpan, în retină, în perişorii din nări. Sper ca nu ai luat-o ad litteram. In creierul tau, apar sensurile cu ajutorul ariei lui Wernicke, care face decodificarile… informatiei! Cu alte cuvinte, respectiva regiune corticala decodifica sensuri intr-o frenezie de descarcari electrice ale unor neuroni. De ce poate face trebuşoara asta? In creierul tau exista o retea de semnificatii (in hipocamp) intretinuta cu costuri mari de glucoza, oxigen si vitamine (neuronii au un apetit insaţiabil!) la care au contribuit nişte ani de şcoala (aproape, inutil) şi comunicarea cu ceilalţi (posesori de reţele cu semnificaţii). Cum se face că ele există uneori (şi nu toate, deodata) într-un for lăuntric (în conştiinţă), ca atunci când dialoghezi in sinea ta,  e o problemă greu de dus sau de pătruns chiar şi pentru filosofi specialişti în neuroştiinţe.

Informaţie este orice modificare in starea unui sistem(fără sens în absenţa unui cod). Îi putem spune informaţie de ordin 1 (I1). Ceea ce exista in realitatea obiectiva este variatia din starea unui sistem. Informatia (I1) este ceea ce ajunge la simturi sau aparate de inregistrare! O modificare sau variaţie în ceva care a ajuns la simturi (a fost receptata) poate fi inregistrata printr-un semn anume si poate fi interpretata (pare ca face sens) de un “agent” care cunoaşte semnificaţia (precum 007 sau un radio). Avem, astfel, informaţie de ordin 2 (I2). Spre exemplu, mă holbez la bolta înstelată şi văd o sumedenie de stele, încă câte sunt? Cum pot face ca să aflu? Iau o hartie si fac un punct pentru fiecare stea, începand de la orizont înspre zenit. În acest fel am codificat informaţia (I1), adică am asociat un punct pe hârtie pentru fiecare stea. I1 face sens pentru mine şi pentru oricine altcineva care ştie codul. Astfel, I1 a devenit I2, care codifică I1. 007 daca stie codul, nu are nevoie de o bolta instelata. Este suficienta bucata de hartie cu acele puncte desenate (suportul inregistrarii codului). Pe acest principiu funcţionează, de exemplu, scanerul de la casele de marcat din supermarket. Au un device care citeşte (codul programat: linii înguste şi linii late) codul de bare pe care-l compară cu combinaţii (fiecare produs şi preţ) stocate în memorie.

Informatia este un indicator pentru o variatie in sistem la fel ca un indiciu de pe copac ce marcheaza cararea prin padure (variabila). Fără indicii, rişti să te rătăceşti, pentru că nu pricepi pe unde eşti, unde ai ajuns şi încotro s-o iei. Dar pentru că te holbezi la indicii care codifică cărarea urmată, poţi umbla fără grijă (aproape, câţiva urşi tot mai sunt). Poţi face asta, nu pentru că te holbezi ca mâţa-n calendar, ci pentru că tu cunoşti codul: patratul roşu te duce la cabana Plăpumica. Dacă nu cunoşti codul, poţi nimeri la alte cabane, poate chiar la cea aflată în proprietatea ursului sau a pădurarului, dacă eşti norocoasă (informatii perverse? hi,hi!).

Maşinăria computaţională (în termenii ştiinţelor cognitive) sau mintea lucrează cu informaţii(input) pentru informaţii (output) sau creează coduri (si coduri pentru coduri!), necesare adaptării şi supravieţuirii într-un mediu dinamic şi complex (cel social) prin cele doua bucle de feedback şi feedbefore (“ma dau in stamba”) prin care un organism cu creier complex este capabil de învăţare si, astfel, de comportamente inteligente. Pana aici, suntem la acelasi nivel cu al mamiferelor. Diferenta o face ca noi putem inventa coduri tot mai sofisticate generatoare de multiple semnificatii (care ne dau si batai de cap) prin care (ne) putem explica realitatea in care traim. Generam cunoastere, pe care, apoi, o putem impartasi cu ceilalti din generatie in generatie.

Mintea nu poate trăi fără, nu creşte, stagnează, se îmbolnăveşte şi moare în lipsa informaţiilor. Nutrienţii minţii sunt informaţiile, care nu-s posibile fără aportul glucozei din creier. Suntem fiinţe exploratoare, hămesite după informaţii şi, de aceea, merită să fim atenţi la ce fel de informaţii ne expunem. La fel cum suntem atenţi la produsele, alimentele pe care le cumpărăm la fel de bine merită să fim atenţi si să selectăm informaţii de calitate bună, sănătoase sau care sa ne servească unor scopuri ori sa ne declanşeze (de preferat şi adesea) stări pozitive.  De ce? Pentru că oricum, de la natură proiectată, avem o tendinţă de a ne orienta (şi selecta) către cele negative (negativity bias) care ne fac viaţa… amară sau acră, iute? Iute de picior, poate, gandindu-ma la cum te-ai ratacit prin padure, datorita informatiilor proaste, si la cum te fugareste ursul si cum, in final, te salveaza padurarul! (decodifici?).


Comments are closed here.