Se poate intampla ca mintea sa fie napadita de ingrjorari, frustrari, framantari, sentimente de esec, de indoiala. Ca sa ai o ilustrare mai concreta, te poti gandi la o casa napadita de mucegai sau la un copac invadat de omizi. Cateodata oamenii obosesc sa se tot confrunte cu dificultatile vietii si ce crezi ca fac? Evadeaza. Da, ca si cum ar trai in inchisoare. La racoare nu prea exista libertate de alegere si nici control pe situatie. Nici la serviciu nu prea exista asa ceva. Diverse sarcini de lucru sunt primite de la altii la care oamenii trebuie sa raspunda. Cei mai multi au o libertate restrictionata. Nu-si pot alege programul si nici sefii sau sefele, dupa cum nici sarcinile de lucru. De cele mai multe acestia sunt obligati sa se achite de atributii si, adesea, de sarcini suplimentare. De ceva similar au parte si in propriul lor camin sau in gospodarie.
E limpede ca, odata obositi de provocarile vietii de zi cu zi, vor incerca unele activitati de evadare pentru a se simti mai bine. Pot fi activitati potential generatoare de “flow”, precum sportul sau lucrul personal, in care pot evada mental din inchisoarea vietii zilnice (cei care se simt prizonieri) sau in care se pot implica pentru implinirea lor personala. E o diferenta psihologica uriasa intre evadare (escaping) si implicare sau angajament (engaging). Cateodata unele persoane cauta sa scape de propriul sine si nu sa se implice (activ) in propria viata. Ca sa uite de probleme ele se refugiaza in consumul de alcool, jocuri video, droguri, vizionare de filme, surfing pe net etc. Sau chiar munca!
Apetenta pentru diferite forme de evadare distrage atentia oamenilor de la a reflecta asupra problemelor sau propriilor esecuri. Evadarea ii ajuta pe acestia sa evite (1) experimentarea constienta a unor sentimente sau stari emotionale negative si (2) sa abordeze problema intampinata. Industriile de profil prospera (chiar si meditatia, hapiologia si psihoterapia indelungata pot fi escapism cultivat cu intentie de gurusi, lideri spirituali sau terapeuti). Dar nu toate activitatile de evadare au consecinte negative. Iar evadarea nu e in sine un lucru rau. Ar putea deveni prin natura activitatii. E mai degraba sanatos sa te aventurezi cu bicicleta pe un traseu montan si mai putin sanatos sa te instalezi in canapea urmarind un serial ore in sir rontaind seminte si sugand din pufuleti. Iar lectura nu cred ca face rau, dar depinde, e drept, de ce anume citesti si de timpul petrecut in fotoliu. Evadarea devine nociva prin natura activitatii derulate. Dovezile empirice ne demonstreaza cum unele activitati de evadare pot fi asociate unor comportamente (variabil) auto-distructive. Te poti gandi la sex neprotejat cu straini, mancatul compulsiv, jocuri de noroc, consumul de droguri (poti bifa nicotina) sau, la extrema, suicidul. Evadarea devine nesanatoasa cand ocoleste sistematic problemele emotionale si existentiale. Refugierea in diverse activitati nu sunt decat solutii de moment, dar care, in functie de solutie (cum ar fi fumatul), se pot dovedi nocive. In fuga de sine nu sunt putini aceia care se impiedica si cad lati. Cativa raman acolo.
Crezi ca cetatenii europenii cauta ajutor psihologic pentru problemele lor emotionale? Conform eurobarometrului din 2010 (345 – Mental Health), 84% nu au apelat la ajutor psihologic profesional. Numai 15 procente au cautat ajutor, dar nu au apelat neaparat la psihologi si terapeuti, ci la medicul de familie si farmacist. Numai 2% au apelat la psihologi si 1% la psihoterapeuti. Poti deduce de aici, ca la nivel european solicitarile pentru ajutor psihologic sunt microscopice. Iar profesionistii din sanatatea mintala sunt intr-o concurenta acerba pe o piata a serviciilor de ajutor psihologic supraaglomerata dar cam fara clienti. In acest context, intreb si eu retoric, nu ti se pare mai realist sa prevenim decat sa tratam?
Cei mai multi oameni coplesiti si obositi de problemele si stresul cotidian se refugiaza spontan in activitati de evadare. In anumite conditii, evadarea poate deveni angajament in acea activitate preferata. Astfel, un interes de timp liber poate creste ca o pasiune de termen lung care ofera implinire personala (capata sens si valoare). Iar aici imi vine un minte un fost client, un tanar programator, care se refugia aproape saptamanal in alpinism. Evadarea a fost transformata treptat intr-o resursa de nepretuit. Intr-adevar, nu cred ca are pret. As zice ca a devenit un om mai liber.