“I, the Robot”

Banuiesc ca ai observat deja aparitia unei scoli virtuale dedicata gandirii critice. E o asumare publica, de fapt, a intentiei mele de a promova gandirea critica si atitudinea stiintifica, indeosebi in domeniul psihologiei.

Critica vine de la grecescul « krinein » care inseamna a discerne. Sensul curent al substantivului « critica » se refera la a pune sub semnul intrebarii, a contesta. O astfel de actiune nu o putem face decat de la nivelul ratiunii. Omul este capabil de ratiune. A nu se intelege ca este rational. Caloriferul (daca tot a devenit « simbol » al culturii, plus frigul asta) are capacitatea de a oferi caldura, ceea ce nu inseamna ca este cald. Ar putea deveni cald cu ajutorul agentului termic si meteorologului de serviciu.

Omul doar pretinde ca este rational; are o pretentie, nimic mai mult si, in cel mai bun caz, se straduieste pentru a fi rational. Un robot nu este rational si nici irational. Nu are capacitatea necesara (deocamdata?!) sau nu dispune de functia ratiunii pe care ar urma sau nu sa o exercite. El nu pune sub semnul intrebarii comenzile primite, cum ar fi cea, a spalatului de rufe. Robotul executa, fara sa-si puna intrebari fata de o anumita actiune. Robotul executa comenzile conform algoritmilor din program. El nu reflecteaza in sinea sa (nici nu are vreun sine!) : « In ce scop spal eu rufele? »; « De ce sunt nevoit sa le spal eu si nu mixerul? Sa fie o diferenta intre mine si acel mixer? » sau « Oare de ce eu ma execut, spal rufele murdare, cand aceasta fiinta ma apasa pe butoane? »; Sunt oare un robot ciudat de-mi pun astfel de intrebari? ».

Pentru ca nu se intreaba, ci doar executa, viata de robot este simpla, comoda, usoara. Iar daca apar totusi probleme, dispune déjà de un set de solutii pre-programate. « Totul sau nimic » nu reprezinta o dilema pentru un robot. Neuronul functioneaza conform acestui principiu on/off sau 1 ori 0, care totusi nu-I creeaza dileme. Este programat pentru aceste doua variante mutual exclusive. Nu exista starea de evaluare.

Un robot de acest fel nu se poate de la sine re-programa. Ca sa faca asta, are nevoie inainte de orice altceva de un sine. Nu poate schimba nimic in algoritmii lui de functionare si nici nu exista « cineva » (un sine) care sa vrea asta. Toata viata sa de masina va spala rufe! Un neuron, in toata viata sa de neuron, va emite ori ba impulsuri electrice. Nu va incerca nimic nou, pentru ca nu stie nimic nou, pentru ca nu invata altceva. Face doar ceea ce stie, ce a fost invatat in perioada programarii. Unui robot (sa ne gandim la o masina de spalat rufe) daca ii dai sa spele vase, nu va sti sa faca asta, desi tot actiunea de spalat trebuie sa o execute. Iar tu, pentru ca te banuiesc de inteligenta, nu te vei duce la masina ta de spalat cu vase murdare. Stii bine din manualul de utilizare, ca poate face cateva lucruri : spala rufe, le clateste, eventual le usuca, in functie de programul ales. Totusi, de dragul jocului, sa ne imaginam ca esti scrantit(a) si, prin urmare, poti conversa cu masini de spalat (asta oricum faci, cateodata, cu laptopul). Oricat te vei ruga de el sau chiar daca il ameninti, chiar daca incerci sa il motivezi ca sa devina spalator de vase, desi ai procedat cu el la un coaching pentru succes (prin NLP), nu vei reusi. Refuza cu incapatanare, al naibii, sa se schimbe, sa-si atinga potentialul maxim. Dar, sa zicem ca, de dragul tau a acceptat. Asa ca tu, intr-o buna zi de weekend, asezi in el niste vase. Il pornesti si… tandari! Banuiesc ca te vei infuria pe el si ii vei trage cateva suturi ori ca vei plange cu lacrimi de crocodil sau caprioara. Probabil, ca daca n-ai fi scrantita, ti-ai cumpara o masina de spalat vase in loc sa-ti abuzezi masina de spalat rufe. Nu e loc pentru schimbare la un robot.

Omul seamana cu un robot, o masinarie biologica ceva mai sofisticata comparativ cu altele (programat (neuro)biologic). Omul este un robot sofisticat, mai aproape de adevar, capabil de sofisticare. Neuronii (robotei microscopici!) conectati in retele prin milioane de conexiuni multiple fac din om, o masinarie complexa si capabila de sofisticare (proprietatea constiintei rationale). Da, da, tu care citesti esti un robot sofisticat (sper!). Sofisticarea inseamna gandirea rationala cu care omul (robotul), intr-un sens critic, poate distinge, discerne, filtra, discrimina, examina orice (sau aproape) intre adevarat si fals, intre bine si rau, intre cauza si efect, raportata atat la sine, cat si la realitate. Ca robotul (constient de sine) sa faca actiunea asta de discernere (critica), trebuie sa inteleaga (a-ti extinde si/sau aprofunda perspectiva). Ca robotul sa poata intelege, trebuie sa invete. Ca sa invete trebuie sa… ? Sa inteleaga. Iar ca sa inteleaga, trebuie sa invete. Pfiu, ne-am pricopsit cu o afurisenie de tautologie. Iesim din ea in felul urmator : pe masura ce invata, intelege; cele doua procese se intampla (aproape) simultan. Dupa cum te-ai prins, sofisticarea robotului apare din toate aceste actiuni pentru care el este déjà echipat (pre-dispozitii; de ex. pentru achizitionarea limbajului) de cum a iesit din burtica mamei-robot (ba chiar mai devreme) si, mai mult, echiparea lui pentru invatare poate evolua intr-un mediu stimulativ. Pe masura ce robotelul mamei creste, lumea din jur incepe sa faca tot mai mult sens pentru el. Continuand sa invete, intelege tot mai mult, adica lumea din jur se extinde sau perspectiva sa asupra lumii (realitatii) se extinde. Devine un robotel tot mai sofisticat, dar si complex, deoarece capata noi functii la fel cum smartphone-ul are noi functii pe masura ce instalezi noi aplicatii, dar mai mult de atat, poate recombina aplicatiile, uneori, intr-un mod surprinzator (creator). Devine un robotel nu doar sofisticat si complex, ci poate fi, cateodata, creativ. Toti acesti roboti sofisticati si, cateodata, creativi, conectati in retele precum micutii robotei aflati in creierele lor, au creat de-a lungul timpului lumea de azi pentru cea de maine (cunoasterea lor cumulata s-a transmis cultural din generatie in generatie),  care devine lumea din prezent pentru robotei din viitor (daca totul merge bine!) si tot asa, urmand la un moment, candva in viitor, aparitia (probabil) unor roboti artificiali constienti de sine si rationali.

Iar acum, revenind la robotelul casnic (masina de spalat) intr-un scenariu SF, daca ar fi capabil de gandire critica (fiind constient de sine), oare ti-ar mai spala rufele murdare doar la o apasare de butoane? Dar ce sentiment placut pentru tine, un alt robot, dar “sofisticat”, cand doar apesi niscaiva butoane si el (se) executa in mutenia lui zumzaita!