Cum reacţionezi când simţi mirosul unor prăjiturele cu ciocolată? Sau ce se petrece in corpul tău când vezi acele prăjituri delicioase sau o ciocolată cremoasă de-ţi plouă în gură?
Dacă eşti o persoană cu încarcare pe factorul (motivaţional) foame şi orientată predominant în exterior (externalistă, o persoană excitată de ceea ce vede), cred că ai încurcat-o! Compensator vei avea nevoie de mult autocontrol. Te afli într-o categorie vulnerabilă la îngrăşare excesivă. O psihoterapie orientată psihodinamic (genul ai probleme cu părinţii (bunicii, strabunicii) în copilărie) nu-ţi va fi de ajutor. În schimb practica mindfulness te poate ajuta în ambele direcţii. Descreşte reactivitatea la stimuli exteriori şi creşte controlul inhibitor sau, pe româneşte, vei fi mai conştientă de pofte şi mai în control pe impulsurile de a consuma. Doar că cere răbdare şi exerciţiu regulat din partea ta.
Dacă nimeni nu te-a avertizat, te anunţ eu că eşti o fiinţă alcătuită din multe obiceiuri sau după cum repetă ca pe o mantră cineva drag „eşti ceea ce faci în mod repetat”. Cel mai adesea funcţionezi pe „pilot automat”, mai degrabă în stare adormită (deşi eşti trează), la fel cum avioanele zboară cuplate la pilotul automat. Probabil te împotriveşti acestei idei, susţinând contrariul, însă te asigur că nu faci decât să confirmi această prezumţie. Acele persoane care practică regulat meditaţie susţin desele episoade de „somnolenţă” pe care le experimentează şi rarele momente de prezenţă conştientă (starea mindful). Conştienţa lor fiind amplificată, pot detecta tranziţia de la o stare mentală mai conştientă la o alta mai puţin sau semi-conştientă.
Dar de ce ai face efortul de a deveni o fiinţă mai conştientă? Poate intuieşti sau ai dedus răspunsul, însă vreau să te întreb altfel. Nu-ţi doreşti oare să evoluezi dincolo de limitările biologice (în limitele realităţii)? Gradientul conştienţei ne diferenţiază de verişoarele noastre apropiate, cimpanzei şi alte maimuţe, dar şi de alte mamifere. Dacă jupânul porc (din familia Suidae) dă dovada de conştiinţă, toţi mâncătorii de cărniţă de purcel pot fi etichetaţi drept criminali. Sigur, nu-mi sări la jugulară, mai sunt şi alte criterii. Dintr-o perspectivă pur psihologică, diferenţierea constă în măsura conştienţei (printre altele), care ne oferă spaţiul necesar modificării obiceiurilor.
Un acelaşi gradient al conştienţei ne diferenţiază între noi. Unii sunt mai conştienţi decât alţii care sunt mai puţin conştienţi (mai adormiţi) decât ei (bravo!:))). De aceea, nu ne permitem, chiar şi cazuri de înfometare, să ne gătim la grătar copănele genus homo, deşi unii semeni sunt mai degrabă inconştienţi şi aproape similari cu membrii familiei Suidae.
O conştiinţă mai rafinată se reflectă în libertatea psihologică. Nu înseamnă că reacţiile emoţionale au dispărut. (mai puţin în cazul unor fiinţe spirituale), iar tu poţi face alegeri libere (hihi!). Amploarea lor este mai modestă (nu te mai copleşesc, nu te mai tulbură). Dar mai interesant mi se pare spaţiul mental mai încăpător (are de-a face cu funcţiile executive şi, indeosebi, cu memoria de lucru) în care poţi judeca şi lua decizii înainte de a trece la fapte. Reacţiile emoţionale pot fi controlate în timp ce interpretările (obiceiuri mentale) situaţiilor de viată pot fi rescrise în versiuni sănătoase pentru noi. (de aceea, unii psihologi specializaţi în terapie cognitivă apelează la tehnica mindfulness, dacă o cunosc). „A second thought” devine o abilitate reală, iar o viaţă mentală disciplinată şi mindful un ingredient al fericirii.
Ah, era să uit. Trebuie îndeplinită o condiţie „nesuferită”. Da, aceea.