Se poate intampla ca intr-o discutie amicala de seara, cand o lungesti la o bere sau o limonada, cineva sa creada in experiente extracorporale – cand sufletul pluteste prin incapare si isi observa trupul. Si? Nu conteaza ce crede dumneaei sau dumnealui. Teoria stiintifica ne-a lamurit cu limpezime acest fenomen natural. Nu mai e chiar un mister. (Daca vrei detalii, poti lectura „Paranormality: Why we believe the impossible”, 2012, cartea lui Richard Wiseman (Uimitor! A fost tradusa.), un tip care, inainte de a deveni cercetator psiholog, se ocupa cu magia.)
Opiniile sau credintele cuiva nu schimba cu nimic felul in care „curge” realitatea obiectiva.
Dar ele pot schimba felul in care o persoana se raporteaza la un eveniment sau fenomen oarecare. Insa, ar fi dubios sa creada ca a modificat realitatea (se cheamă delir). Cineva, cu o minte din evul mediu, poate crede ca telefonul inteligent e lucru diabolic. Apoi, din teama, sa-i dea foc. Da, a modificat realitatea fizica. Dar crezi ca electromagnetismului ii pasa? (poate doar telefonului sa-i pese :))). Electromagnetismul nu e afectat pentru ca dansul a dat foc telefonului.
Nimeni nu poate influenta un fenomen natural oarecare prin puterea mintii (magical causation: mind over matter) si, adesea, nici prin actiunile fizice. Nimeni nu poate chema ploaia indiferent de intensitatea dorintei de ploaie sau de relatia sfanta cu zeul unic si adevarat (al crestinilor). Dar asta nu-i poate opri pe semenii nostri, fermecati de realitatea magica, din cantat, dansat, din meditatii si rugaciuni trimise zelui, ingerului pazitor, inteligentei divine sau universului constient. Nici pentru ploaia mult asteptata, nici pentru abundenta sau sanatate si nici pentru multe altele. Ei sunt fermecati , dar nu stiu asta.