extensii si flexiuni la optiuni si decizii existentiale

19 April 2012 | By Seramis Sas | Filed in: Dezvoltare personală / Educație.

Ce este liberul arbitru? Banuiesc ca te gandesti ca are ceva de-a face cu alegerile. Un om este liber cand poate alege. Iar ca sa poata alege trebuie sa dispuna de cel putin doua alternative. Daca are o singura varianta, nu mai exista alegere si nici libertate. Deci, libertatea inseamna sa poti alege din doua sau mai multe optiuni.Sa zicem ca la un moment dat aflata intr-o plimbare ai urmatoarele optiuni: sa mananc un mar; sa mananc o prajitura; sa-mi continui plimbarea; sa citesc asezat pe o banca; sa dau un telefon unei prietene.

Pentru ca ai liber arbitru poti opta pentru oricare dintre variante, ba chiar le poti amesteca in felul urmator: iti continui plimbarea, mancand marul si conversa, simultan, cu prietena ta. Poti chiar prioritiza aceste optiuni dupa cum doresti, alegand pentru moment doar una dintre ele.

Insa, cum te descurci cu urmatoarea dilema. Daca optiunile sunt pre-programate sau prestabilite? Iar tu, doar devii constient, de optiunile valabile la un moment dat?  Te infioara ideea de masinarie? Mai esti tu, in aceasta situatie, un agent cauzal, adica mai dispui de liber arbitru?

De exemplu, eu vreau (cauza) sa mananc un mar. Eu decid asta si, prin urmare, voi manca acest mar (efectul). Ce te face sa crezi ca ai ales tu si nu, cumva, decizia era deja luata, iar tu, doar ai devenit constient(a) de ea, ulterior povestindu-ti ca vrei sa mananci un mar?

Decizia a fost luata (momentul T1) in urma unor procesari automate neurale (celelalte optiuni au fost inchise momentan), a aparut in constiinta ta (T2), iar tu la momentul aparitiei deciziei, declari ca vrei sa mananci un mar si treci la treaba. Ulterior declaratiei (cu voce tare ori in forul interior), momentul T3, inventezi motive pentru decizia ta, cum ca iti era pofta de un fruct. Din fluxul constiintei tale lipseste T1, de aceea poti crede sau ti se pare ca tu (eul) la momentul T3, cand halesti marul, ai ales sa mananci marul (T2). Fluxul constiintei nu poate tine pasul cu procesarile automate mult mai rapide din creierul tau.

Se poate intampla si invers. Decizia a fost luata (T1), inca nu a sosit in constiinta ta, si, simultan, tu gandesti ca ti-ar prinde bine un fruct, asa ca te decizi (T2) sa mananci un mar (decizia din T1 a sosit in constiinta).

In acest context aparenta unui liber arbitru ar fi produsa de incercarile nereusite ale constiintei de a surprinde activitatile automate ale creierului. Din aceasta perspectiva liberul arbitru, la fel si ideea unui eu sau sine ca agent cauzal, devine o iluzie (ding! dong!). Cu toate astea, iluzia, dupa cum te informeaza si sinapsele tale, nu anuleaza experienta subiectiva a sentimentului ca faci alegeri sau ca iei decizii. Desi, s-ar putea sa-ti faca viata mai usoara (sac! nu-ti zic!).

Exercitarea libertatii de alegere raspunde nevoii de autonomie; o nevoie fundamentala umana (teoria autodeterminarii). Un om autonom este cel care isi exercita constant liberul arbitru. Orice student la psihologie banuiesc ca stie cum ca autonomia este marca maturitatii psihologice.

Mai sus, avem cinci optiuni din care putem alege. Sa fie numarul optiunilor o masura a libertatii? Extinderea libertatii in sens psihologic inseamna sa identifici alternative, apoi sa le evaluezi, sa te hotarasti asupra uneia, eventual, si sa o transpui in actiune. Raspundem fiecare nevoii de autonomie in grade diferite pentru ca nu de fiecare data suntem liberi. Exista constrangeri si limitari sociale care ne limiteaza, uneori, drastic libertatea. Asa sa fie, oare?

Nu poti opta pentru a merge la ora de pranz la job. Trebuie sa fii acolo de la ora 9 a.m. Sau poti? Poti sau esti libera sa refuzi o sarcina de servici primita de la sefa ta nesuferita? Din registrul infractional acum, poti (esti libera) trece pe rosu o intersectie? Daca esti amenintata de un hot cu moartea, mai esti libera sa-I refuzi inmanarea posetei?

In sens existential, da, esti liber(a). Poti refuza sa te conformezi sefei tale sau sa-I dai hotului poseta sau dincontra si la fel de bine poti traversa bulevardul pe culoarea rosie a semaforului. Aceste optiuni exista, iar tu poti alege. De aceea, esti liber(a) conform filozofiei existentialiste. Exista, bineinteles, consecinte, insa exercitarea libertatii de alegere este posibila. Probabil ca nu vei opta pentru variante care-ti pun in pericol viata, dar nu, pentru ca nu ai liber arbitru, ci pentru ca te temi de o consecinta, accidentarea sau moartea. Emotia fricii poate bloca aceasta libertate, astfel incat poti crede ca nu dispui de ea, adica ai o singura varianta. Libertatea ta psihologica (si sociala) devine limitata, dar nu si cea de tip existential. Libertatea existentiala este intrinseca faptului ca tu existi ca fiinta rationala. Pentru ca esti o fiinta rationala poti actiona, controland frica, contra inertiei naturale de a-ti proteja viata sau asumandu-ti confruntarea cu unele consecinte negative. De exemplu, poti alege sa ajungi la job la ora pranzului, asumandu-ti consecintele. Chiar POTI face asta in fiecare zi. Daca esti constienta de aceasta libertate, mi se pare greu sa nu zambesti. Aceasta libertate este cu tine in fiecare zi si clipa tot asa cum este aerul pe care-l respiri. Iar cand identifici alternative ca sa POTI ajunge la pranz la job (probabil, fiind freelancer) inseamna ca ti-ai extins libertatea psihologica; te-ai protejat de consecintele negative. Iar libertatea existentiala “s-a intalnit” cu cea psihologica. Cred ca un om care experimenteaza “intalnirea” celor doua feluri de libertati, existentiala si psihologica, este putin mai fericit. Isi raspunde, astfel, nevoii de autonomie intr-o masura semnificativa pentru el.

Cand un om actioneaza conform unei alegeri, prin exercitarea liberului arbitru, mi se pare ca face dovada de curaj, daca luam in considerarea emotia fricii care blocheaza asumarea libertatii. Dupa mine, un om care renunta la un job care nu-I mai ofera satisfactii, alegand sa-si petreaca opt sau noua ore altfel (cu venituri, poate, mai mici) mi se pare ca are curaj. Pentru cei curajosi si care aleg poteci mai putin umblate, viitorul e o necunoscuta, dar poate, cu putina matematica, primeste o serie de valori dintr-un interval ales liber.


Comments are closed here.