EST(ERA)  

EST sau empirically supported treatments. Divizia 12 din APA a publicat online în 1995 (cu doi ani înainte de admiterea mea la psihologie) o listă cu tratamentele psihologice ce au suport empiric. Această listă a fost întocmită în urma unor investigaţii supervizate de o comisie a diviziei 12 din APA, un Task Force, cum se zice la ei.

Acest suport empiric este definit conform unor criterii pe care le poti găsi publicate în The Clinical Psychologist, volumul 52, nr. 1 din iarna lui 1998. Nu cred că te interesează, deoarece mă îndoiesc că ai fonduri necesare pentru studii empirice autentice. Pe scurt, aceste criterii solicită ca studiile să fie randomizate sau măcar logic echivalente. De ce? De chichi-bambus. Dacă selecţia unor subiecţi este non-întâmplătoare (studiile de pe la noi sunt doldora de aşa ceva), o serie de factori (ex. motivaţia internă) poate afecta semnificativ rezultatele. Concluziile, în baza acestor rezultate, vor fi, desigur, înşelătoare sau în cel mai bun caz, îndoielnice.

Terapia psihologică e asemeni ingredientului activ dintr-un medicament. Dacă suferi de o durere de dinţi, nu vei lua sirop de ananas, ci mai degraba ibuprofen. Dacă suferi de stări de anxietate, nu vei merge la hipnoterapie (un fel de sirop), ci la şedinţe de ACT (la bază e o tehnică cognitiv-comportamentală), de exemplu.  De aceea, doar RCT-urile permit o relaţie cauză-efect puternică.

Am îndoieli că există oameni care îşi doresc să ingereze un medicament fără efecte terapeutice sau dincontră. Nu cred că există persoane, care aflate la ananghie, se multumesc cu un efect placebo. Aceia care nu trăiesc printre norişori, vor căuta tratamente eficace cu adevărat. Însă, cum poţi şti ce tratament este sau nu eficace? Majoritatea creditează persoana aflată în rol de medic, când are o problemă medicală sau pe cea, aflată în rol de psiholog, când are o problemă emoţională sau relaţională.  Dar dacă această persoană se află în iluzie, adică ea crede, autentic, că tratamentul său este eficace?

De aceea, avem această listă. Ea nu apare la CPR, forul care reglementează terapia psihologică la noi. Motivele nu ne interesează. Lista cu EST se află pe situl divizei 12, departamentul de psihologie clinică din APA.

Am parcurs această listă şi nu am găsit multe tipuri de terapii, reglementate sau nu de CPR, care se practică pe plaiuri mioritice. Spre exemplu, nu am găsit Gestalt Terapia sau Analiza Tranzacţională devenită un fel de industrie. De asemenea, nici urmă de programarea neurolingvistică, o altă industrie în dezvoltare personală.  În aceeaşi situaţie, se află hipnoza eriksoniană, terapia adleriană, terapiile bazate pe genograme, pe dramatizare, pe exprimare artistică. Nu e cazul să precizez psihanaliza, cu două excepţii (controversate!). Ştiu, vor fi unii, mai vigilenţi, care mă vor atenţia asupra problemelor investigate. E drept, unele din acestea nu au fost încă verificate prin RCT, iar studiile implică diferite condiţii clinice. Cât priveşte optimizarea personală, nu ştim cu (relativă) certitudine dacă unele oferă sau nu rezultate. Deşi, în privinţa unor metode (ex. NLP) există date certe. (vezi articole mai vechi)

Suntem în anul 2014. Au trecut 19 ani de la prima lista cu EST publicată de APA. Mă repet, dar cu intenţie, această listă, actualizată sistematic în aproape douăzeci de ani,

nu conţine psihanaliza.

Nu conţine NLP, AT, gestaltterapie, psihodramă şi nici, ultima modă, psihoterapie integrativă!

APA sau American Psychological Association este cea mai puternică din lume organizaţie profesională în domeniul psihologie. Tind să cred că ei ştiu ceea noi, aici, nu ştim. Iar ştiinţa lor e bazată, realmente, pe date empirice verificabile. Sper să verifici lista (vezi aici) şi nu să mă crezi pe cuvânt. Mai ales, că am o agendă ascunsă. Sunt plătit pentru antireclame la diferite şcoli de profil. Glumesc! (precizare pentru minţile cu tendinţe paranoide (necontrolate)). Nu sunt afiliat profesional, nu sunt acolit niciunei şcoli psihologice, nu aparţin vreunei asociaţii de profil. Am fost.

Astăzi, după aproape cinci ani de practică sistematică, când am de-a face cu un pacient ori client, sunt chitit pe eficacitate. Cu alte cuvinte, cu ceea ce avem la îndemână incercam sa obţinem un maximum din ceea ce ne propunem.

Dar nu vom obţine efecte durabile, dacă aplicăm intervenţii inutile la fel cum nu putem trata o durere de dinţi cu supozitoare introduse în rect. Mai ales, dacă vor introduse în rectul animăluţului de companie. Iată o idee, pe care mi-ar plăcea s-o reţină viitori terapeuţi şi potenţiali pacienţi.