din seria ”Să înțelegem ticăloșia”

Am două articole despre cum să te descurci cu ticăloșiile și mai urmează. Le-am creat din nevoia de a răspunde unor solicitări din partea oamenilor cu care lucrez în grupul AS pentru limbaj asertiv. Din septembrie, voi relua această topică la grupul ACT .

Observațiile mele îmi sugerează că în orice grup întâlnim măcar un ticălos ori o jigodie. Oamenii cu personalități sănătoase sunt relativ maleabili în relațiile sociale, dar nu și aceia cu personalități ticăloase. Te-ai prins deja că ticăloșia e o variabilă continuă. Cu cât partea ticăloasă din personalitatea cuiva e mai accentuată, cu atât corecția aplicată sieși devine tot mai rară.

Noi toți avem un radar slab al conștientizării vizavi de sine, de unde probabil și expresia ”orbul găinii”. Comportamentele noastre sunt adesea sub acest radar. Nu prea suntem capabili să le surprindem. Oricare dintre noi poate ajunge un ticălos dacă circumstanțele, cum ar fi poziția de putere, și oamenii din preajmă, aceia obedienți și fără coloană, sunt favorizante. Echilibrarea vine din partea acelor oameni, care ne pot face atenți la comportamentele ticăloase. Și, în consecință, dacă nu suntem capsomani sau fuduli (ticăloși de esență), căutăm să ne corectăm. Problema socială vine dinspre acei lideri care se înconjoară cu, dar și promovează, indivizi slugarnici, obedienți și, adesea, incompetenți. Poți observa ”pe viu” (sau imagina) ce consecințe tragice generează o astfel de conducere.

Psihologia socială ne învață două mari idei-forță. Prima e că fiecare om e motivat să-și păstreze o imagine pozitivă despre sine, justificând, în parte, comportamentele din trecut. Am scris ”în parte”, dar în cazul ticăloșiei, avem ”cu totul”. Un ticălos excelează la justificări ad-hoc ca să-și scape pielea. Ba chiar, te poți trezi urgent că ești vinovatul și că cererea ta e nedreaptă și atinge grav morala și decența umanității. Și doi, în anumite circumstanțe specifice, justificarea ne duce la lucruri, care la o primă vedere, par surprinzătoare sau paradoxale. Spre exemplu, unii dintre noi pot ajunge să prefere oameni și lucruri care le-au provocat suferință față de oameni și lucruri pe care le asociază cu plăcerea și comoditatea. Ba chiar paradoxal, aceștia continuă să-i prefere pe acei oameni ori acele situații care îi fac să sufere, în baza unei erori cognitive numită ”sunk-cost fallacy”. Cu cât o persoană a investit într-o decizie mai mult timp și eforturi, cu atât va crede că nu merită să renunțe (justifică decizia trecută), deși interesele și valorile ei nu mai corespund cu decizia luată în trecut. (despre altele asemenea vei învăța la cursul ACT).

Acuma, vrei să aplici această idee în domeniul relației de cuplu, la serviciu sau într-o afacere? Te poți gândi de două ori, întrucât adevărul e uneori supărător. Și, totuși, de unde poți începe o schimbare? Dintr-o iluzie confortabilă?

(Rămâi pe fază. Urmează curând strategiile de ripostă la ticăloșii)