despre neanticipare și suferință

Îți mărturisesc că, citind știrile, am rămas siderat. Mintea mea nu reușea să înțeleagă cum se putea întâmpla un eveniment tragic de o așa amploare într-un… club. Nu pe vreo autostradă, nu cu un zbor de linie, nu pe un front de război sau în mijocul unui atac terorist. Cum era posibil așa ceva într-o capitală europeană?

Cred că ”ecuația hazardului” ne-a oferit rezultatul. (Probabil, o intelectualizare a ceea ce simt). Dacă anticiparea e zero la care se adăugă zero verificări, la ce ne putem aștepta într-un timp variabil?

Lipsa (control) + Lipsa (anticipare) = Dezastru

Unde nu verifici temeinic și nu anticipezi ca să iei măsuri în avans pentru a reduce riscul, hazardul își face tot mai mult loc într-un fel ineluctabil. Iar recent, s-a manifestat ca incendiu cu urmări tragice. Nimeni nu se poate proteja de el, gândind ”Nu ni se poate întâmpla nouă”. E gândire magică care nu ține cont de hazard. Deși, adevărul e că D-zeu, în socotelile sale divine, pare să ia în considerare hazardul.

O ecuație pe dos ar fi redus la minim hazardul (în termeni probabilistici, control + anticipare = siguranță). Iar multe familii și tineri ar fi fost scutiți de suferință. Dar acum e tardiv. Totuși, devreme, pentru cei din viitor (și nu neapărat vizavi de incendii în cluburi; mai avem inundațiile, zăpezile și multe altele). Autoritățile au de învățat la matematică (și mai mult la administrare) din acest dezastru. Și, noi, fiecare în parte, de asemenea.