“Timpul inseamna bani” zice o mema cu larga raspandire prin mintea colectiva. Investesti mai mult timp in generarea de profituri, crezand ca vei deveni o persoana mai fericita. Nimic mai ne-adevarat. Mai mult timp pentru munca, mai putin timp pentru prieteni si familie (bad choice!), timpul fiind o entitate fixa masurata cel putin aici pe Pamant in 24 de ore, zi-noapte. Cel mai adesea, fericirea se asociaza cu o viata sociala bogata, timp petrecut alaturi de cei dragi. Doar nu crezi ca intamplator sunt produse si difuzate sute de seriale comice cu oameni care coabiteaza ori care se intalnesc frecvent fara a face nimic productiv, ci doar palavragesc cu umor! Din moment ce canalele de televiziune transmit atat de multe seriale, inseamna ca cineva se uita la ele. Oare chiar nu stii ce ofera ele? Fara indoiala ca stii si nu e nevoie sa scriu despre asta.
O alta mema trambiteaza cum ca “banii nu pot cumpara fericirea”. Vorbesti serios? Daca ti-ar pica din cer 10 000 de euro (prin bunavointa sfantului duh), n-ai fi mai fericita? “Fericirea se afla in suflet (nu in lucrurile materiale!)”. O alta trasnaie. Investesti in suflet (poti intelege ce vrei tu din asta) ca sa fii mai fericita? Si faci asta, afirmand despre tine ca nu esti o persoana materialista? Una atasata de materie, adica de bunuri materiale? “Sufletul este ceea ce conteaza, nu bunurile materiale” zic unii, in obiceiul celor care imbratiseaza teoria sufletelor (conceptia dualista suflet-corp). Fals. Bunurile materiale (implicit banii) conteaza dupa cum bine stii in ecuatia vietii personale. Ai nevoie de un adapost, de hrana, de imbracaminte, de cosmetice, de robotei electrocasnici, de aer conditionat (mai ales, pe vremuri caniculare), de caldura in casa pe timp de iarna, de energie electrica (din belsug) si de gaze la aragaz si altele. Cu ce achiti facturile pentru acest confort sau pentru acest standard de viata? n-ai nevoie de toate astea? Ok, te poti decide sa te izolezi pe un varf de munte, negandu-ti nevoia de contact uman si de confort material. Acolo sus pe munte, poti comunica cu ingerii si medita la sensul si originea vietii, daca asta alegi.
Desi nu am date obiective, inclin sa cred ca exista putini lunatici care sa caute izolarea asa-zis spirituala si ca majoritatea cred ca banii si bunurile materiale sunt necesare unui standard de viata decent care creste nivelul experientei subiective de fericire. Sa stii ca poti sa-ti asiguri acest standard te face o persoana mai fericita comparativ cu situatia in care nu ai aceasta certitudine. Fara certitudinea asigurarii acestui standard de viata (minim intr-o sociatate civilizata) traiesti la un nivel inalt de stres. Biochimia ta constanta se asociaza mai degraba nefericirii. E adevarat ca banii nu mai fac o mare diferenta in privinta fericirii odata ce nevoile de baza sunt asigurate. Daca ai deja o masina, o a doua masina nu-ti sporeste fericirea pe termen lung, ci doar cel mult o scurta vreme de la momentul achizitionarii.
Nu mi se pare nimic rau in a poseda bunuri ne-insufletite. Rau imi pare cand o persoana se rezuma doar la atat: a avea! Rau imi pare pentru ea, caci viata ei mi se pare limitata; constiinta ei este ingusta. A poseda lucruri (adica, a fi atasat de materie pentru sufletelele nobile!) nu e un lucru bun ori rau in sine. Ce mi se pare rau, este cand posezi bunuri multe, mult peste nevoile tale, si nu le folosesti, pastrandu-le doar pentru tine, desi nu-ti sunt utile, pentru ca ai suficient. Sa ai 20 de camere la vila, cateva milioane in conturi bancare sau 2,3 masini fac dupa mine un tip de egocentrism pe care-l judec ca fiind un lucru rau. De ce sa nu-ti poti limita lacomia si deveni o persoana altruista? Iar daca ai peste nevoile tale personale, ale familiei si nepotilor, de ce n-ai face constant donatii ori investitii creand oportunitati de o viata mai buna pentru altii care nu au? Mai mult, comportamentele altruiste cresc nivelul de fericire. Oare cei bogati si foarte bogati cunosc acest adevar? Insa, cui ma adresez eu aici? Nu cred ca tu esti un cititor cu conturi in bancile elvetiene doldora de euro. Revenind in sfera noastra modesta, in care avem masini de spalat (banuiesc ca ai si tu una) si ce manca azi, maine si peste o luna, suntem niste cetateni europeni totusi bogati cand ne gandim la milioanele de saraci de pe planeta! (25 000 de oameni mor in fiecare zi de foame, cf. UN www.poverty.com!) Ce facem noi, eu, tu (cetateni bogati) pentru acestia? Nada. Asta-i masura reala a altruismului. Cum noi nici macar nu stim (ai observat? Informatia este intre paranteze) si, adesea, nici nu ne dorim sa auzim, asa si cei bogati (nu toti!). Ce faci tu acum sau ce vei face peste 30 min, o ora? Vei hali un sandvis, un fruct? In acea secunda cand musti cu pofta din sandvis, un altul probabil moare de foame. Nu-ti vine sa rationalizezi culpabilitatea pe care poate o simti? Daca esti membru din aceiasi specie din care fac si eu parte si nu esti psihopat, vei simti macar o usoara vina pe care vei cauta sa o rationalizezi.
Elevarea ta spirituala (sau sufleteasca ca urmare a dezvoltarilor personale si transpersonale) dincolo de cele materiale, daca chiar exista, mi-ar placea s-o observ manifestata macar in mici acte de altruism care vin din interiorul tau conform unei valori morale asumate liber. Comportamentele orientate catre ajutorul dezinteresat pentru ceilalti sunt investitii reale, concrete in propriul tau “suflet”. Si nu trebuie sa pleci in Africa pentru asta; poti incepe cu cei din jurul tau. Beneficiul tau este ca vei deveni o persoana ceva mai fericita pe termen lung. Daca te intereseaza fericirea si cauti sa fii un om fericit, implicit te va interesa binele celorlalti. Contribuind la binele si fericirea altora la randul tau te vei simti mai fericit(a). (daca dreapta si cu stanga ar intelege asta, poate ar alege sa nu-si mai traga palme peste fata, afectand calitatea vietii celor multi)
Diener, E. (1984). Subjective well-being. Psychological Bulletin, 95, 542–575
Diener, E., Ng, W., Harter, J., & Arora, R. (2010). Wealth and happiness across the world: Material prosperity predicts life evaluation, whereas psychosocial prosperity predicts positive feeling. Journal of Personality and Social Psychology, 99, 52–61
Easterlin, R. A. (1973). Does money buy happiness? The Public Interest, 30, 3–10.
Frans B.M. de Waal (2008). Putting the Altruism Back into Altruism: The Evolution of Empathy. Annual Review of Psychology. Vol. 59: 279-300
Howell, R. T., & Howell, C. J. (2008). The relation of economic status to subjective well-being in developing countries: A meta-analysis. Psychological Bulletin, 134, 536–560
Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being.American Psychologist, 55, 68–78
Sheldon, K. M., & Lyubomirsky, S. (2007). Is it possible to become happier? (And if so, how?). Social and Personality Psychology Compass,1, 129–145
Tuuli, P. & Karisalmi, S. (1999). Impact of working life quality on burnout. Experimental Aging Research, 25, 441–449