despre adictii “frumoase”,uneori, periculoase

6 March 2013 | By Seramis Sas | Filed in: Dragoste și relații de cuplu.

Daca tocmai ai intalnit un Fat-Frumos, iar tu o Ileana Cosanzeana, ia un creion si estimeaza masura indragostirii pe o scala cu valori de la 1(intensitate foarta mica) la 7 (intensitate foarte inalta).

Ganduri obsesionale legate de partener,

Craving dupa fuziunea emotionala cu el/ea,

Focalizarea atentiei asupra partenerului (dificultati de concentrare pe alte sarcini)

Anxietate de abandon,

Fluturi in stomac (reactii de transpiratie, de furnicare in stomac, ritm cardiovascular accelerat)

Dispozitii fluctuante,

Schimbarea prioritatilor,

Dorinta sexuala intensa,

Posesivitate sexuala,

O motivatie intensa de a-l obtine, de a-l seduce (de a obtine” recompensa”)

Pe scanerele fMRI toate aceste semne de dragoste romantica sunt asociate unor niveluri crescute in dopamina in regiunile corticale din creierul mijlociu (zona arhaica) aflate in imediata apropiere de ventral area tegmentalis (VTA; aici sunt neuroni care produc dopamina-molecula dorintei) si striatum, care impreuna cu alte regiuni corticale sunt implicate in adictii.

In continuare iti voi povesti despre un erou sagetat de Cupidon, dar la fel de bine poate fi o eroina, despre care ne informeaza intelepciunea populara “ca si-a pierdut capul”. Da, chiar la propriu se poate intampla “sa-ti pierzi capul”, mai ales daca nu-l ai bine fixat deasupra umerilor la capatul vertebrelor cervicale (cel de sus). In traducere, se poate intampla sa iei decizii pripite, chiar irationale, si sa simti niste chestii ca cele de mai sus, de parca nu te mai recunosti, deoarece dragostea romantica are de-a face cu creierul arhaic. Vrei sa stii cum se simte eroul (sau eroina) indragostit, dar rejectat de potentiala partenera in ale carei gratii aspira sa intre (prin vagin, mai intai)? Ca un tip care nu si-a primit doza de cocaina pe care o astepta cu infrigurare. Cravingul dragostei creste in intensitate si amploare! Impulsul lui este de a face aproape orice ca s-o obtina pe ea, metamorfozata intr-o zana buna (desi s-ar putea sa fie o vrajitoare rea! Hihi!), jurandu-i iubire fara margini, infinita, pana dincolo de moarte.

Daca el, eroul indragostit fara sperante, a fost rejectat de zana (pe modelul Barbie) nivelul de dopamina sare, precum cursul euro cand politicienii nostri fac trasnai, la un fel de prag maxim in regiunile corticale mai sus amintite, indeosebi in VTA si striatum. Circuitul neural al anticiparii recompensei este in alerta maxima.  Alte regiuni corticale implicate sunt nucleus accumbens (rol in adictii, placere, teama, agresiune si placebo) si cortexul orbitofrontal (asociat cu teoria mintii, controlul furiei si comportamente obsesional-compulsive) in mod particular asociate poftei (craving) si adictiilor. De aici, si promisiunile tanarului indragostit care adesea sfideaza ratiunea si orice simt al realitatii, dar si actiunile sale impulsive, aproape imposibil de controlat, orientate spre obtinerea “recompensei” (macar mi-a zambit) aproape cu orice pret.

In cuvinte simple, el vrea sa-si ia “drogul”. Aceasta dorinta este “mascata” in plan psihologic de efuziuni sentimentale asociate unei povesti romantice cu o actiune dramatica inaltatoare la ceruri. Bineinteles ca, daca tu nu esti indragostita (in traducere: circuitul neural al anticiparii recompensei este inert in aceasta situatie, pentru ca pretendentul nu a fost asociat cu recompensa din anumite motive), il privesti poate cel mult cu mila pe nefericitul amorezat, crezand despre el ca e defect ori, daca esti psiholoaga, vei crede ca nu si-a incheiat conflictul cu mama sa rejectiva (atasament dependent?! Hihi!). Gresit. Tu esti drogul, esti cocaina sau heroina lui. Cunosti expresia “mi-a intrat in sange”.  El traieste cu impresia, magulitoare pentru tine (la inceput), ca nu poate trai decat cu tine alaturi, ca tu esti totul pentru el.

Eroul indragostit o vrea (aproape) cu orice pret pe Ea. De ce ar plati aproape orice pret? Deoarece ea a fost asociata in creierul arhaic cu recompensa anticipata. Ce anticipeaza? Placerea intensa a unei partide de sex fulminante. Da, da, e cu totul altceva, ce va declara rational, de pe nivelul neocortexului. Eroul “cupidonizat” este puternic impulsionat in acest sens de catre sistemul neural dopaminergic (dorinta si anticiparea recompensei), un sistem vital pentru supravietuire (daca nu-ti doresti haleala, mori!). Daca este respins, intensitatea motivatiei lui va creste din necesitatea evolutionista a depasirii obstacolelor in calea supravietuirii si reproducerii. (daca vrei sa supravietuiesti, nu vei renunta sa faci rost de hrana dupa prima incercare;mai incerci si in zilele urmatoare sa prinzi niste haleala care are prostul obicei sa fuga de tine (marindu-si sansele de supravietuire)).

Viata umana ar fi o perpetua drama daca lucrurile ar sta doar asa. Iti poti imagina cum ar fi ca toti acesti Romeo sa fi ramas fixati obsesional pe o singura femeie, pe o Julieta rejectiva, “agatata” la randul ei de un seic cu inclinatii evidente poligame (un infidel posesor de alela 334)? Daca ar fi fost prima femeie in viata dumnealui,  eu n-as fi aici, scriind, si nici tu acolo, citind aceste randuri si, poate, ca nici laptopuri n-ar fi existat. Din fericire, mai devreme sau mai tarziu, creierul se adapteaza la noua situatie de viata, astfel ca eroul nostru (sau eroina; tin sa-ti reamintesc) se poate orienta catre alti potentiali parteneri din nou cu o dorinta arzatoare sau, poate, mai temperata.

E de la sine de inteles, ca evolutia (fara a fi o entitate) si-a luat masuri de precautie inventand (prin selectie naturala) o capacitate de adaptare psihologica (stil neuroafectiv, vezi cercetarile lui Richard Davidson) la circumstante de viata negative (separarea, pierderea) ca sa putem supravietui si transmite genele mai departe… cu ajutorul unui partener receptiv la copulatie, ulterior disponibil pentru o relatie de lunga durata, menita asigurarii sanselor de supravietuire ale progeniturii.

Pana aici este doar prima parte din povestea eroului si ultima in unele cazuri. N-ai vrea sa stii cum eroul se transforma spiritual cand este indragostit, devenind cu totul altcineva?! Cum se metamorfozeaza intr-un zeu, ea intr-o zeita (exagerez pentru efect tragicomic)? Apoi, evident, cand episodul paradisiac (impartasit de ambii “cupidonizati”) se incheie si cobori din ceruri si dai nas in nas cu un muritor nesuferit , lumea poate deveni un iad, pe care te straduiesti sa-l cosmetizezi in raiul de la inceputul relatiei. Este o varianta, destul de probabila, pentru ca misiunea voastra (de la gene, nu de la zei) este sa procreati si sa cresteti plozi. Iar pentru asta genele au inventat doua feluri de “lipici”, denumite oxitocina si vasopresina, care fac in asa fel incat voi doi sa stati impreuna ca si cum ati fi legati cu fire invizibile, fara sa le pese de satisfactia psihologica a vietii de cuplu.

Helen E. Fisher, Lucy L. Brown, Arthur Aron, Greg Strong, Debra Mashek. (2010). Reward, Addiction, and Emotion Regulation Systems Associated With Rejection in Love. Journal of Neurophysiology, 104 ( 1):  51-60.

Fisher HE, Aron A, Brown LL (2006). Romantic love: a mammalian brain system for mate choice. Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci. Dec 29;361(1476):2173-86


Tags: , ,

Comments are closed here.