Culmea amăgirii este să crezi că de mâine te apuci de lucru. Ţi se întâmplă să procrastinezi? Sunt aproape sigur ca raspunsul este unul afirmativ. Din câte am înţeles, doar extratereştrii fac lucrurile la timpul lor, în timp ce multi cetăţeni nemţi şi elveţieni se menţin aproape de standardul extraterestru alături de unele persoane cu disciplina (cultivată, dar şi din gene) de prin alte naţii. Ştim bine, că cetăţenii noştri au mari deficienţe la time management. Nicioadată nu au timp şi sunt mai mereu în întârziere. Un fapt observabil oriunde (există şi exceptii, desigur), ceea ce ne comunică câteceva despre sentimentul de control experimentat de aceştia. Visez ca dumnealor să priceapă că problema nu e timpul, măsurat la fel atat pentru un român, cât şi pentru un neamţ. Cred că marea problemă are trei variabile: lipsa de anticipare, planificarea proastă si procrastinarea.
Cum nu mi-am propus să te învăţ time management (mai ales, că nu e vorba de timp, ci de unele principii psihologice), voi comenta puţin despre cea de-a treia variabilă din marea problemă românească (ştiu, pe lângă cele cu autostrăzile imposibile şi corupţia).
Am auzit că există pe piaţa de dezvoltare personală, seminarii care, chipurile, te învaţă cum să renunţi la obiceiul de a procrastina. Există chiar şi stiluri de procrastinare (de ex: visător sau perfecţionist) şi, bineînţeles, chestionare care evaluează stilul predominant. Dacă avem stiluri preferate, avem şi antidoturi potrivite. Am mari dubii ca funcţionează! De ce cred asta? Multe seminarii de acest fel ignoră bazele biologice ale comportamentelor umane şi principii psihologice din ştiinţa motivaţiei.
Prin propria-ţi experienţă vei afla că dubiile mele sunt întemeiate. Nu cred că există efecte durabile şi nici reţete de livrat in seminarii pe aceasta topica. „One size fits all” nu există. Iar asta cu atât mai mult cu cât o persoană nu e constientă de obiceiurile amânarii în anumite contexte şi faţă de anumite sarcini sau acţiuni. Problema procrastinării e o problemă de motivaţie si de cultivarea unor noi atitudini şi obiceiuri. Nu se întâmplă de azi pe mâine o asemenea schimbare. Nu vei deveni o persoană cu disciplină în câteva seminarii. Vei reveni la vechile tale obiceiuri de procrastinare imediat ce entuziasmul participării se disipează precum fumul în vânt.
Nu e cazul să te gândeşti la sarcini importante pe care le amâni. Orice poate fi un subiect al amânărilor. De ex. cineva poate amâna ridicarea din pat când sună ceasul. „Încă 5 minute şi mă scol” îşi zise ea (e şi cazul tău?). După ce trec cele cinci minute, urmează alte cinci, astfel încât va pleca spre serviciu în mare grabă şi cu inima tropăind sau invers.
Îţi propui să faci exerciţii aerobice zilnic 20 de minute. De ce ai face asta? Te preocupă sănătatea ta. Totuşi, amâni. Faci o dată, apoi, amâni. Mai faci o dată şi din nou amâni. De ce se întâmplă aşa? E simplu. Creierul tău nu e interesat de (conceptul) sănătate, iar aerobicul e un comportament stupid (dintr-o perspectivă biologică). Creierul tău e lacom după resurse, după calorii. Cel mai sigur si la îndemână depozit de energie este propriu corp. Are vreun sens, în termeni de adaptare, să cheltui energie dând din mâini şi picioare în sufragerie (sau la sală)? Doar nu alergi după hrana cu blană şi nici nu te feresti de un prădător vorace.
Sursele procrastinării, în general, ar putea avea legătură cu:
- Te temi de un eşec, de o evaluare negativă. (Mă aştept la un eşec?)
- Nu ştii cum să realizezi ceea ce ai de realizat. (Ştiu eu cum să fac ceea ce am de făcut?)
- Nu ştii de ce ai face cutare lucru sau nu ai un motiv suficient de bun. (Ce anume m-ar impulsiona?)
- Anticipezi ori ştii, deja, în baza experienţei că nu-ţi face nicio plăcere. (Ma astept, oare, sa fie dificila (neplacuta) treaba?)
- Presupui că altcineva îl va face. (Mă aştept, cumva, ca altcineva să faca… ?)
- Intervine fenonemul uitării, (Am uitat?)
- Crezi ca ceea ce urmeaza sa faci (sa rezolvi) e mult peste capacitatile/abilitatile tale. (Oare asa este?)
- Ceea ce îţi propui, deşi te interesează, nu are o recompensă imediată. (Ce pot obţine imediat din asta?)
Dacă vei căuta prin ele, probabil vei afla de ce amâni ceea ce amâni, raportând aceste surse la situaţia ta particulară. Apoi, vei lua măsuri, dacă vrei. Pardon, dacă nu amâni (hihi!).