de ce suntem diferiti si unici

Fara indoiala ca pretiozitatea noastra (a ta, a mea si a altora) vine printre altele si din unicitate. Dar ce anume ne face unici? Voi incerca sa raspund in urmatoarele randuri. In general, ceea ce ne ofera unicitate nouă specimenelor homo sapiens sapiens provine din trei mari influente. Prima e mostenirea genetica (50 % din gene primim de la mama si 50 % de la tata, la randul lor mostenindu-le de la parintii fiecaruia, adica bunicii tai paterni si materni, care, la randul lor, le mostenesc de la parintii lor, adica strabunicii tai si tot asa), a doua mediul familial pe care il impartasim cu fratii si surorile (daca avem) si, ultima, efectele mediului non-impartasit (din afara familiei) sau acele experiente care isi pun amprenta unica in modelarea psihologica. Diferentierea intre aceste influente nu e lucru usor. Totusi, in ultimile decenii au fost mari progrese prin studiile cu frati si gemeni adoptati si crescuti impreuna intr-un nou domeniu al cercetarii numit genetica comportamentala. (cu reverente profesorului Robert Plomin).

Gemenii monozigoti (identici) se dezvolta din acelasi… ? Ovul fecundat de cati spermatozoizi? (Intrebare capcana). Bine, bine, mai intai mami si tati se intalnesc si uita sa cumpere prezervative, fiind nauciti de emotia indragostirii. Cum spuneam (in alt post), gemenii identici au acelasi set de gene. Crescuti sau nu impreuna, gemenii tind sa fie similari in majoritatea atributelor, chiar si in personalitate si inteligenta, comparativ cu gemenii dizigoti sau non-identici (din ovule separate), care au doar 50 % gene identice. Sa reformulam. Gemenii identici (la fel cei fraterni/non-identici) pot fi crescuti impreuna de parintii lor sau de parinti adoptivi. O alta varianta e sa fie crescuti separati, unul de familia biologica, celalalt de familia adoptiva. Indiferent de mediul familial (shared environment) si chiar de cel non-familial (non-shared environment), gemenii cu acelasi set de gene vor fi aproape similari in trasaturi de personalitate si inteligenta, ba chiar si in interese sau pasiuni de timp liber.

Intr-un studiu de senzatie (cu insomnii pentru aceia din tabara nurture), publicat intr-un prestigios jurnal (o Mecca a cercetatorilor), Auken Tellegen si David Likken de la Universitatea din Minnesota (et al) au aplicat o serie de masuratori de personalitate (MPQ) pe 217 gemeni monozigoti si 114 dizigoti crescuti impreuna (mediu familial similar) si 44 gemeni monozigoti si 27 dizigoti crescuti separat (mediu familial diferit). Toti gemenii sunt adulti. Esantionul e fabulos ca marime (e extrem de dificil sa dai de gemeni crescuti impreuna/ separat). Ca sa n-o lungim, dupa cum declara chiar Tellegen si Likken, contrar convingerilor generale, contributia per ansamblu a factorului mediu familial e mica si neglijabila pentru toate masuratorile (cu exceptia a 2 din cele 14 masuratori de personalitate). Iar heritabilitatea (un coeficient statistic) atributelor de personalitate variaza intre .39 si .581. Cu alte cuvinte, 39 – 58 la suta din diferentele de personalitate pot fi explicate prin factori genetici.

In septembrie 1996, Journal of Personality e publicat un studiu in care sunt evaluati gemeni identici si gemeni fraterni (123 respectiv 127). Evaluarea a fost derulata cu celebrul chestionar NEO Personality Inventory (o “solida” masuratoare de personalitate). Influentele genetice pe dimensiunile personalitatii au fost urmatoarele:

Nevrotism 41%; Extraversie 53%; Deschidere (la experiente) 61%; Agreabilitate 41% si Constiinciozitate 44%

Fatetele acestor dimensiuni inregistreaza o substantiala heritabilitate, aflam din rezumat. Conteaza mediul familial in modelarea personalitatii? Mai deloc. Are o contributie neglijabila in atributele principale ce descriu personalitatea2. Dar inteligenta? Heritabilitatea ei variaza intre  0.4 si 0.8 in functie de statusul socioeconomic si alti factori. (heritabilitatea variaza intre 0 si 1, daca e zero nici un fel de variatie genetica nu se afla in spatele unei trasaturi).

Sa-ti fac o traducere in termeni mai concreti. Kinderul tau, de la sine putere, isi face adesea temele. Nu e cazul sa insisti. Dumneata, tatal sau/si mama, iti rezolvi cu obstinatie sarcinile de serviciu sau gospodaresti. N-o faci doar din obligatie exterioara. Iti vine dinlauntru. Daca iti vei interioriza atentia, probabil vei constientiza imboldul spontan spre harnicie si datorie in activitatile tale. Iar asta e regula. Kinderul tau isi face temele (adesea, spontan) nu pentru ca l-ai educat tu, ci pentru ca are gene de la tine (sau de la ambii), conform proverbului aschia nu sare departe de trunchi. Tu il poti sustine si incuraja cand devine dificil (si insuportabil). Dar asta e doar jumatate de poveste.

Daca rolul mediului familial e minuscul (neglijabil), oare ce altceva mai contribuie in modelarea personalitatii alaturi de influenta genelor?

Influentele mediului non-impartasit (experientele unice din afara familiei) conteaza pentru fiecare atribut al personalitatii2. Ce inseamna “experiente din afara familiei”? Acele evenimente sau contexte experimentate intr-un fel unic de fiecare individ cand nu se afla in familie sau cu membrii familiei. Aceste influente provin din cercul de prieteni si contextul scolar. Desigur, la acestea se adauga orice alte interactiuni/evenimente sociale.

Totusi, nitica precautie nu strica cand ne uitam la aceste dovezi. Ele ne arata un rol minuscul (neglijabil) jucat de mediul familial. Dar asta cand mediul familial e relativ normal. Fara indoiala, ca neglijarea sau abuzul sistematic (o scatoalca inseamna “abuz”? Dar doua?) poate avea efecte serioase asupra dezvoltarii unui copil.

De asemenea, e important sa retinem ca efectele mediului si genelor nu sunt separate. O persoana e influentata in atributele ei de natura mediilor in care se situeaza. Un kinder inteligent e mai probabil sa ajunga la o scoala de calitate (cu norocul unei familii instarite). Un altul mai activ fizic (acela care se invarte ca titirezul) va ajunge probabil sa faca sport de performanta. Si, sa nu uitam, ca multe gene seamana cu un “intrerupator”, care poate fi “pornit” de un tip particular de mediu. (Aici intram pe teritoriul epigeneticii). Rolul tau de parinte e in continuare important. Poti creea un mediu favorabil pentru deprinderea unor abilitati si atitudini sanatoase (o baza solida afectiv, moral si material). Dar nu e cazul sa te blamezi pentru modesta lui harnicie. Cel mult il poti ajuta sa-si cultive treptat harnicia.

Cele de mai sus sunt doua dintre cele mai solide studii din genetica comportamentala. Ele ne ofera dovezi satisfacatoare care sustin un rol important al ereditatii in modelarea psihologica. Dar, simultan, ne arata un rol neglijabil al influentei familiale in modelarea personalitatii. In schimb, rolul mediului non-impartasit, cel din afara familiei, devine important in modelarea personalitatii. Intr-o formulare proverbiala, sa vedem cu cine umbli, ca sa aflam cine esti. 

  1. Tellegen, A., Lykken, D. T., Bouchard, T. J., Wilcox, K. J., Segal, N. L., & Rich, S. (1988). Personality similarity in twins reared apart and together.Journal of personality and social psychology54(6), 1031.
  2. Jang, K. L., Livesley, W. J., & Vemon, P. A. (1996). Heritability of the big five personality dimensions and their facets: a twin study. Journal of personality,64(3), 577-592.