“daca-ti vine, de ce nu?!”

5 October 2012 | By Seramis Sas | Filed in: Gandirea Critica, Psihologie evolutionista.

Am stabilit impreuna, asa-mi place sa cred, ca oamenii sunt animale (vezi “utopia maimutei goale”), unice in unicitatea lor la fel ca si alte vietuitoare cu care coabitam pe aceasta planeta. Daca natura umana este animalul, sper ca nu te pripesti crezand, ca asta iti ofera dreptul natural de a te comporta animalic indiferent de imprejurari si consecinte. Fara indoiala, data fiind natura innascuta de animal, ai acest drept. Poti fi un animal si poti, daca vrei, spre exemplu, sa urinezi pe garduri ori pe rotile masinilor (babuinul, urcat in copac, urineaza in capul leului care incearca sa il vaneze), sa improsti cu saliva in momentele de furie (camilele si unele cobre procedeaza in acest fel)  sau cu expresii vulgare cu trimitere la origini, la regnul animal sau la handicapul de intelect, sa ameninti si sa treci, eventual, la mutarea mandibulei ticalosului spre stanga sau dreapta (poate si in functie de orientarea politica), sfaramarea etmoidului ori sfenoidului si altele asemenea.  Dar, nu faci toate astea, de obicei. Te opresti, chiar daca-ti vine, chiar daca simti impulsul poti rezista fie din considerente morale, fie din teama de sanctiune/pedeapsa(control inhibitor).  Unele animale dresate reusesc, de asemenea si nu de fiecare data, aceste performante de autocontrol, dar doar din frica de pedeapsa/asteptarea recompensei. Nu se descurca la capitolul etica si valori morale. (zici, ca nici unii din specia homo?!)

Ceea ce este (natura umana de animal), nu trebuie sa fie in mod necesar, indiferent de consecinte. Cand credem ca ceea ce este, trebuie sa fie, comitem o eroare de rationament, the naturalistic fallacy. Un termen introdus de un filosof englez George Edward Moore la inceputul secolului XX, dar David Hume este cel care ne-a povestit prima data despre trecerea de la is to oughttentatia de a crede ca ceea ce e natural trebuie sa fie si bun.  

Natura de animal nu reprezinta o justificare pentru comportamente animalice. Daca sex drive-ul te impinge catre o copulatie cu acea apetisanta tanara domnisoara, nu inseamna ca sari pe dumneaiei, ii smulgi hainele si iti satisfaci nevoia ancestrala de a-ti transmite genele mai departe, ca apoi sa te justifici prin natura de animal. Functia sexualitatii este sa ai urmasi. Sa fie un lucru bun sa ai urmasi, doar pentru ca e natural (“lasat de la Dumnezeu”, dupa cum cred crestinii)? Teama, o emotie (o adaptare psihologica in termenii psihologiei evolutioniste) este necesara, deoarece ne poate proteja de pericole. Pare un lucru bun. Dar oare nu devine un lucru rau, cand apare, de exemplu, ca atac de panica, fara nicio justificare? Emotia geloziei in cazul barbatilor, o alta adaptare psihologica (hard-wired), evoluata cu rolul de a alerta masculul de o posibila acuplare a femelei cu un alt mascul, ceea ce ar insemna ca el sa-si investeasca resursele intr-un urmas care nu-I poarta genele. In vremurile noastre exista teste de paternitate, daca ai indoieli, si totusi, gelozia nu a disparut si nu poti decide sau alege sa nu simti gelozie, cand partenera ta are o conversatie ”de aproape” cu un alt barbat. Gelozia e naturala, dar asta nu inseamna ca e un lucru bun sa te arunci peste celalalt, perceput ca rival, si sa-i sucesti gatul, eliminand astfel orice potentiala amenintare.

Oamenii sunt animale (unul din principiile psihologiei evolutioniste). Comportamentul animalic este natural; este in natura innascuta a fiecaruia, dar asta nu inseamna in mod necesar ca e un lucru bun si ca asa trebuie sa fie. Este o chestiune(nu-i asa?!), debatable on moral grounds!


Comments are closed here.