Prietenul meu de la UCLA (care ”latră la lună”) mi-a trimis o știre despre cum oamenii iși imaginează că îi citesc pe ceilalți. Dând deoparte pe aceia care se cred telepați sau clarvăzători, trecem la cei pământeni. Pământenii iși imaginează că fac lectură corporală, adicătelea te citește prin limbajul non-verbal.
Câțiva, realmente, atribuie propriile gânduri (interpretări/evaluări) altora. Aceștia pun cuvintele sau gândurile proprii în capetele altora, apoi, răspund la aceste gânduri atribuite altora. De unde ajung în suferință psihologică (gratuită, adică ”hand-made”?).
Să-ți scriu cum te poți amăgi când citești mințile semenilor noștri după limbajul trupului.
- Neglijezi contextul. Brațele încrucișate nu-ți spun nimic despre poziția defensivă psihologic. Nici mângâiatul bărbiei. Poate se încălzește? Poate se simte mai comod așa? Te poți întreba mai înainte de concluzie așa: Ce explicații alternative pot găsi?. Contextul social și starea corporală de moment influențează comportamentul unei persoane. Cum arată contextul în care ne aflăm?
- Nu cauți tipare. Te limitezi rapid la o singură observație (un singur caz) și tragi o concluzie. Gata, l-ai citit! Doar că cineva transpiră sau bâlbâie câteva cuvinte nu înseamnă musai că manifestă frică de evaluare sau e limitat intelectual. Dacă vrei o abordare mai mintoasă, te poți întreba așa: Sunt asociate trăsăturii X cele mai multe comportamente ale acestei persoane? Iar, mai inainte, poți face observații in situații repetate și variate.
- Nu ești conștientă de propriile biasuri… chiar și atunci când le ai la degetul mic. Fie îți place, fie îți displace o persoană, tu iți vei forma o evaluare filtrată de impresia de moment. Dacă omul te complimentează, iți seamănă în unele aspecte, are un chip cu un grad înalt de simetrie, iar tu, tocmai, ce ai halit un ecler, atunci toate astea, inconștient, iți distorsionează evaluarea. Iți poate părea inteligent(ă) și agreabilă. (efectul halou).
- Nu formulezi întrebări. Dar te fixezi în interpretări vizavi de ceea ce tu (crezi că) observi.
- Nu asculți ceea ce un altul iți spune. De fapt, aparent asculți, dar ești mai mult absentă psihologic din conversație. Fie dispui deja de propriile evaluări ale persoanei, fie nu te interesează. Sau ai altele, cum se spune, pe cap (mai exact, în cap).
Cel mai adesea nu ne extindem evaluarea spre alte contexte în care o anume persoană se află. Evaluăm o persoană în baza a ceea ce percepem în acel loc și moment. Tragem o concluzie și am rezolvat problema cunoașterii celuilalt. De ce? Avem un foarte limitat timp ca să decidem dacă străinul ne e aliat sau inamic. Prelungirea timpului de evaluare se poate dovedi letală. Asta, în savana africană din vremurile preistorice. Mai rar, astăzi. Ceea ce a fost adaptiv pentru strămoșul nostru poate duce la judecăți eronate astăzi, când ne aflăm în situații sociale complexe. Evaluările pripite ne influențează propriile decizii și acțiuni, care produc anumite răspunsuri în celălalt, ceea ce întărește propriile evaluări.
Totuși, nu mereu evaluările altei persoane sunt eronate. Uneori, sunt simțite din viscere (gut feeling) și se dovedesc corecte (”simt că e ceva greșit cu individul ăsta”). Ele te feresc de necazuri ulterioare. Cum poți face ca să recunoști oamenii neserioși? Arunci o privire rapidă asupra vestimentației. Pare îngrijită, curată? Nu, nu e musai să fie de firmă. Nici neapărat elegantă. Hainele îngrijite ne sugerează o persoană mai degrabă conștiincioasă. Și invers. Ce ai făcut tu? Ai observat și ai corelat observația cu informație psihologică (verificată empiric). Chiar și un profesor modest de psihologie știe acest banal principiu (sau nu?). Cunoașterea psihologică începe cu observația empirică. Nu cu analiza sau cu introspecția!
In final, ajungem la ultima problemă, care ne pasionează pe noi toti. Cum să detectăm nesinceritatea? Iată un subiect pentru alt articol. S-ar putea să fie unul protejat cu parolă. Abilitatea detectării de minciunele (sau cum te poți feri de propria credulitate) e un atu psihologic. Revin curând cu lămuriri.