Pe strada din spatele blocului în care locuiesc e o centrală electrică. Era o vreme când în jurul ei se strângeau gunoaiele. Vedeam acolo de la scaune și fotolii, colace de veceu, cutii și ambalaje de diferite mărimi și culori, detergenți până la ciorapi, haine și jucării de pluș. Veneau ele cu elan purtate de oameni. Aveam o priveliște încântătoare, cu munțișori care se profilau în variate culori, pe lângă centrală. Noroc că nu apucau să crească, deoarece o dată pe zi trecea o mașină de la salubritate. Din ea coborau doi inși în salopetă și curățau locul. Plecau și până a doua zi aveam alți munțișori simpatic colorați.
Să ne imaginăm că ești consilier la primărie. Urmează să oferi un sfat primarului (responsabil și bun gospodar). Cum te gândești să rezolvi această problemă cu aruncatul de gunoaie?
Cea mai la îndemână metodă e să dai amenzi. Deloc eficient. Înseamnă să supraveghezi zona și să trimiți amenzi după ce identifici pe acei cetățeni… Sau să pui un paznic ca să dea amenzi și să înfrunte agresivitatea unora dintre ei.
Bine, nu mai dai amenzi. Atunci, pui taxe pe gunoaie. Mai exact, să achite oamenii (că doar nu pisicile) serviciul public de curățenie. Însă, nu e corect. E doar un loc de pe o stradă. Taxezi tot cartierul? Poți, desigur, în ideea că există și alte locuri pe unde cetățenii aruncă gunoaie. Chiar există?, te poți întreba. Verifici și apoi decizi.
Taxele și amenzile sunt metode parțial și relativ eficiente prin care poți schimba comportamente. În termeni comportamentali, ele sunt pedepse. Pedeapsa inoculează teama și stârnește agresivitatea. Are un efect pe termen scurt. Și ca să păstrezi efectul, trebuie repetată sistematic. Se cheamă că stinge (probabil) un comportament nedorit. De exemplu, aruncatul de gunoaie. Dar ce pui în loc? Ce conduită alternativă?
Însă, tu nu vrei doar să sancționezi ca să crești bugetul primăriei (instituție extractivă). Dacă scopul e ca cetățenii să nu mai arunce gunoi și să-l strângă ca să-l ducă în locuri amenajate, atunci ce faci? Insiști cu taxele și amenzile? E dovadă de rigiditate cognitivă ca să nu scriu perseverența nătărăului.
Ca să n-o mai lungesc, acea centrală a fost renovată. Curățată, vopsită, puse trepte în față. În consecință, tot mai puține gunoaie vedeam. Nu mai creșteau munțișori. Tot mai multă vreme locul rămânea curat. Părea că nu mai atrage, într-un mod misterios, gunoaie (pe bază de energii negative?). Centrala a fost renovată și spațiul din jur curățat și îngrijit. Și minune! Oamenii nu mai aruncă gunoaie. Se mai întâmplă, bineînțeles, dar mult mai rar. Și dacă se întâmplă, ele dispar rapid. Apare mașina de la salubritate și le strânge. O altă minune (presupusă) e schimbarea de percepție. Nu mai aruncă gunoiul unde nu au voie și, prin urmare, nu mai sunt niște indivizi primitivi. Au devenit, în percepția noastră, cetățeni civilizați.
Teoria mea (pe bază de behavioral science) e că renovarea centralei și spațiului din jur a inhibat, se pare, conduita aruncatului de gunoaie în combinație cu curățarea imediată a locului. E un fapt binecunoscut că modul cum arată un loc sau spațiu ne influențează comportamentul vizavi de acel spațiu. Iar un loc frumos amenajat, curat și îngrijit place celor mai mulți dintre noi. Reduce probabilitatea ca cineva să-l murdărească. În consecință, tot mai puține gunoaie au fost aruncate. N-a fost nevoie de nicio pedeapsă (interdicție, sancțiune, amendă). Sigur că nu trebuie să-i bănuim pe inșii de la primărie sau electricitate de vreo știință. În acest caz, a fost o întâmplare. Dar cum o fi să nu fie doar întâmplare? Să fie acțiuni controlate sau ghionturi, amintindu-mi de Richard Thaler și cartea lui ”Nudge” (2008) despre arhitectura alegerilor.
Avem mari șanse de succes în schimbare când contextul e modificat în așa fel încât să sprijine comportamentul dorit. Acesta e un principiu de bază în știința comportamentală. E un principiu comparabil cu electromagnetismul din fizică. Îți imaginezi ce rezultate impresionante pot fi obținute când e pus la lucru?