Cum fac (unii) bărbați din femei obiecte sexuale? Se concentrează pe părțile anatomice care îi excită, ceea ce este și foarte dificil, mai ales, când obiectul e nou. In percepția lor (in special celor din industria porno sau proxenetism), femeia e un receptacul voluptos, alcătuit din gură, sâni, fese, labii și vagin, eventual, anus si rect. Dar asta e o variantă extremă. Mai familiară e versiunea roboțelei sexuale programată drept ”femeie” ca să-și satisfacă Omul. Invers e opțional.
Cum negrii erau exploatați ca sclavi de către albi? Erau considerati ”animale”, asemeni vitelor, si supuse legilor comerțului. In zilele noastre, cum sunt exploatați (voalat) alți oameni de către corporații și diverse instituții, mai concret, de oamenii aflați in consiliul directorial? Sunt numiți resurse umane, apropo de categorizări. Iar ele sunt verificate de alte resurse umane sub numele de HR.
Se pare că unii oameni, foarte puțini, exploatează și trag foloase din munca celor mulți – echipele de minioni. Ți se pare corect? Cine a zis că viața e dreaptă, acela a mințit, dar asta e o platitudine. Oamenii pot crede într-o lume dreaptă. Majoritatea crede. Ei cred că, măcar pe lumea cealaltă dacă nu in viața asta, justețea Creatorului sau vreo lege puerilă a universului va îndrepta balanța.
Elev, in picioare: care e laitmotivul exploatării omului de către om? Mai specific, care e mecanismul psihologic care permite exploatarea?
Probabil il intuiești. Exploatatorul ”reușeste” să-l dezgolească de suflet pe exploatat. Adică, in percepția exploatatorului, exploatatul simte prea puțin spre deloc și nu dispune de liber arbitru. Cu alte cuvinte, ”reușește” să-i reducă sau să-i anuleze sufletul/mintea. Nu e ca și cum isi propune asta. E mai degrabă un proces perceptiv inconștient prin care atribuie puțină minte celuilalt. Ca să înțelegi și tu mai bine de atâtica, observă, te rog, cum exploatezi propriul smartphone. L-ai intrebat dacă e dispus să-ți arate acest articol? Ți se pare ca are vreun fel de mințișoară? Nu prea, deși, uneori, îți vine să dai cu el de pământ. Da, când nu face ce îi ceri tu. In paranteză fie scris, așa sunt unii care se poartă cu angajații lor, fiindcă sunt doar resursele lor? Pe de altă parte, dacă ai bănui smatphone-ul de minte, ai mai da cu el de pământ? S-ar putea să-l doară, corect? Ba chiar, ar putea să se răzbune. Să-ți șteargă agenda cu contacte și, cine știe, dacă faci pe nebuna, ar putea să producă o descărcare electrostatică și să faci combustie spontană. Nu e glumă. Sunt atâtea cazuri. :)))
Mai mult de atât. E posibil, după cum știi, ca lichidarea sufletului/minții altora să permită omuciderea din culpă. Un altul poate deveni un obiect neutru, ba chiar dușman și, opțional, ucis fără remușcări. Se mai cheamă zombificare, o denumire derivata din problema zombilor filosofici. Spre acest obiectiv tind programele militare guvernamentale, dar, evident, ratează frecvent spre deosebire de programele militare bazate pe legea divină (soldații fanatici) ori pe metodologie psihopatică de ți se face părul măciucă (soldații din trupe specializate in black ops).
Dacă dânsul e un zombi, un gunoi sau un animal, ce poți face cu el?! Unde e gunoierul? Dar unde e măcelarul? Acesta e trucul. (hiii, mi-a scăpat! Te avertizez că imi angajez o namilă a la Van Diesel, deși il prefer pe Jason Statham, fiindcă Steven Seagal a expirat). Eu fac haz aici, dar aceia, numiți de noi teroriști, se descurcă de minune cu acest truc, astfel încât pentru ei lichidarea celor fără suflet sau cu suflete impure devine un act de justețe divină. Nu e cazul să-ți reamintesc de delirul naziștilor, determinați să purifice specia umană.
Cum faci din corpul tău un obiect? Mai concret, un coș de gunoi sau o mașinărie (biologică) de muncit până la epuizare și îmbolnăvire. Ințelegi că mă refer la acel obiect – un ceva neanimat cu care poți face (crezi tu) ce te taie capul. Intr-adevăr, ai lichidat sufletul, deoarece tu nu crezi în acea teorie puerilă cu suflețele călătoare. Sigur, nici cu cealaltă tabără nu-mi e rușine. Fanaticii religiosi și mistici sau amatorii de karmă au o relație specială cu propriul corp, care reprezintă, evident, o carcasă materială ce servește temporar sufletului in evoluția sa spirituală. De aici și negarea unor nevoi naturale, adică impure si nedemne de un suflet călător sau servitor al zeului.
Cum ”reușesc” unii să taie copacii, nu câțiva, ci cât mai mulți copaci? Da, prin aceiași tactică psihologică. Copacii sunt dezgoliti de suflet ori esență spirituală, ceea ce e ușor, fiindcă știința ne-a demonstrat asta. Nimeni n-a găsit vreun suflețel in vreun copac, deși au fost tăiați bucățele mici-mici la care au privit cu microscopul. Prin urmare, orice copac reprezintă o potențială piesă de mobilier. La fel cu florile și cu oricare alte plante.
Știu. E foarte probabil să fii o persoană sceptică, mai rațională, care nu crede în baliverne. Așa că, te miri și tu de unde-mi veni să te invit la gândire magică. Atribuirea de suflete/esențe ori minți (entitate non-fizică) altor animale și plante e o manifestare a gândirii magice. Nu e acesta un blog pentru oameni raționali?
Este și nu prea. Dar da, te invit la magie. La o magie mai conștientă.