Rodrigo Quian Quiroga, un tip pripasit pe la University of Leicester, cu o licenta amarata in fizica, un PhD in matematici aplicate si alte asemenea, inregistreaza activitatea unor neuroni din creierele a opt pacienti epileptici. Ca acestia sa fie pregatiti pentru chirurgie, li s-au implantat in hipocamp electrozi pentru o localizare precisa a originii crizelor.
Pacientii au fost expusi la o serie de imagini cu indivizi si obiecte plus unele cu diverse lucruri, chipuri, animale, cladiri. Unii neuroni au raspuns la acesti stimuli, altii nu. Nimic surprinzator, doar ca unii neuroni au raspuns la un numari diferit de vizualizari pentru doar un obiect sau persoana. Spre exemplu, un singur neuron raspunde la toate imaginile actritei Jennifer Aniston, dar nu raspunde la alte mutre de actori sau oameni celebri, nici la cele cu oameni deloc faimosi, dar nici la cladiri, peisaje, animale. Ba mai mult, se pare ca neuronii au o apetenta pentru actrite celebre, un alt neuron, de capul lui, se excita la imaginea actritei Halle Berry. Dumnealui raspundea la poze cu H.B., dar si la desene cu ea si imagini cu dansa costumata drept Catwoman. Ba chiar si la cuvintele afisate pe ecran “Halle Berry”. Ca surpriza sa fie totala, un al treilea neuron se activa la numeroase expuneri ale cladirii Sidney Opera House.
Sunt acesti neuroni celule bunicute? Iata ce s-a intrebat Quiroga si colaboratorii sai. Se pare ca nu, deoarece acesti neuroni raspund, de fapt, la concepte, nu la stimulii prezentati. Celulele buclucase nu raspund la proprietatile stimulilor, ci la conceptele pe care acestia le reprezinta.
Acesti neuroni nu se aflau in ariile vizuale, ci in hipocamp, o zona specializata nu cu vederea, ci cu formarea amintirilor pe termen lung. Natura specializata a acestor neuroni face ca procesarea caracteristicilor vizuale sa fie transformata in reprezentarea abstracta a acestor obiecte/persoane depozitate in memoria de lunga durata.
Bunica se intoarce drept fantoma in capul tau. Desi, bunicuta a murit, neuronii din grupul dedicat pentru bunica sau pentru iubitul (iubita) care te-a parasit, continua sa se aprinda cand prin preajma exista stimuli care au avut legatura cu respectiva persoana. Neuronii sunt alocati (nu de cineva, ci in mod spontan) in grupuri pentru a servi perceperii bunicii sau ursuletului de ciocolata. Exista neuroni preocupati de chipul bunicii sau parintilor (si altora), dar si ocupati cu conceptul de bunicuta. Desi un parinte sau o bunica nu mai este, acei neuroni continua sa se aprinda. O vreme… Pana cand, deoarece nu exista stimuli care sa intareasca circuitul neural, amintirea se va stinge odata cu re-alocarea neuronilor din acel circuit.
Creierul tau nu pricepe ca dumnealui te-a parasit pentru blonda cu WHR de 0.72 si picioare de gazela alergata prin savana africana. Dupa cum nu pricepe nici disparitia bunicii sau mamei din viata ta. Va trece o vreme, pana cand se va re-adapta in mod natural(plasticitate dependenta de experienta, in jargon, zisa de marghioleala) la noul context de viata. Un lucru intelept din partea ta ar fi sa nu interferezi cu acest proces natural. Vei facilita acest proces, daca vei indeparta, treptat, orice lucru ce iti aminteste de persoana draga care, in prezent, nu mai este.
Iata de ce, inchei eu cu staif, ochii care nu se vad se uita. Asa ca, pastreaza-i poza in smartphone, ca nu cumva sa te deie uitarii. Iar daca se intampla, nu uita sa-l bantui.