bolboroseli cu sensuri absconse?! (despre vise si simboluri onirice)

Visele au un inteles simbolic si daca sunt interpretate corect (impreuna cu un specialist) pot fi de ajutor unei persoane pentru a lua decizii de viata sau chiar pentru vindecare. Un mit (numarul 20 in cartea Cele 50 de Mari Mituri ale Psihologiei Populare, avand ca autori o echipa de cercetatori si profesori de la cateva universitati din State) in care multi oameni, unii dintre acestia chiar ofera servicii de dezvoltare personala ori psihoterapie, cred in continuare. Majoritatea cred ca simbolurile onirice pot prezice viitorul si pot dezvalui, daca sunt descifrate, dorinte inconstiente si mesaje revelatorii pentru noi.

Radacinile acestui mit se afla undeva la inceput de secol XX in vremurile de pionierat ale psihoterapiei moderne (moderne, pentru ca exista si psihoterapii arhaice – practici samanice la moda si pe la noi prin tara) odata cu conceptia lui Sigmund Freud in privinta viselor. Dupa parerea lui Freud, visele reprezinta via regia sau calea regala spre inconstient, interpretarea lor fiind necesara in intelegerea nevrozei. Pe scurt, visele ascund secrete (continut latent in jargonul psihanalizei) care sunt dezvaluite prin detaliile de suprafata – aparenta unui vis (continutul manifest). Misiunea analistului este una de detectiv particular si anume sa patrunda (observi verbul?) dincolo de suprafata visului si sa extraga semnificatiile profunde din simbolurile onirice. Merita efortul, doar ca exercitiu intelectual pentru dezvoltarea gandirii simbolice (nu sariti cu totii la jugulara mea!). Tehnica de lucru in interpretarea viselor este asocierea libera pe care o face pacientul in jurul a variatelor aspecte (din continutul manifest) ale visului. De exemplu, un vis cu un dinozaur (un tyrannozaurus rex) care te fugareste poate simboliza amenintarea traita in raport cu o persoana investita cu autoritate (un complex de castrare).

Simbolurile viselor au legatura cu experientele noastre de viata si cu evenimente traite in ziua anterioara, ceea ce Freud a numit “reziduu diurn”. Imi pare plauzibila aceasta idee si tind sa fiu de acord cu precizarea ca visele nu contin simboluri, ci sunt alcatuite din impresii legate de situatii din ziua anterioara si de evenimente de viata importante care sunt combinate aleator, creand aparenta unor simboluri.

Conform cercetarilor din neurostiinte, se pare ca imaginile onirice nu au semnificatii universal valabile dupa cum pretind dictionarele de interpretare a viselor si unii “detectivi” de sensuri absconse. Cele mai multe din visele pe care le avem sunt oglindiri ale preocuparilor zilnice si, uneori, ale unor situatii concrete de viata problematice pe care incercam sa le solutionam. Cred ca pot fi de ajutor intr-o psihoterapie/consiliere ca suport metaforic cel mult pentru identificarea unor strategii personale de actiune în realitatea concreta a vietii.

Prin anii ’70 la Laboratorul de Neurofiziologie de la Harvard, un profesor de psihiatrie si cercetator in domeniul viselor J. Allan Hobson impreuna cu un coleg Robert McCarley au dezvoltat o teorie care demonstreaza ca visele sunt mai degraba expresii ale activitatii cerebrale si nu ale unor dinamici inconstiente. Teoria, numita teoria activarii de sinteza sustinuta de numeroase studii care au replicat cercetarea initiala a lui Hobson, arata ca de cate ori intram in somnul paradoxal (cam la fiecare 90 minute) diversi neurotransmitatori initiaza o serie de procese cerebrale care genereaza visele. Iar acestea nu reprezinta altceva decat eforturile creierului nostru de a alcatui o poveste coerenta amestecand de aiurea informatii arbitrare ca urmare a impulsurilor eletrochimice transmise de pe puntea trunchiului cerebral catre cortex. Astfel, imaginilor onirice le lipseste intelesul simbolic ascuns, caci pentru ca un mesaj sa fie incifrat e necesara o activare coerenta a lobilor frontali. Daca vrei o imagine sugestiva, gandeste-te la tine, aflat în stare de ebrietate, cum stai la o masa plina cu bucatele amestecate din, sa zicem, 20 de reviste, straduindu-te sa alcatuiesti din ele o nuvela. Stradania ta reprezinta visarea.

Asadar, visele sunt mai degraba niste bolboroseli ale creierului in stradania lui de a carpi o poveste cu sens din fragmente de informatie amestecate.

Dorinte inconstiente deghizate si incifrate in simboluri? Nici pe departe. Dar daca tii mortis ca in aceste “bolboroseli” ale creierului sa descoperi post hoc sensuri absconse, vei reusi, pentru ca in acel moment iti creezi povestea din amintiri reconstruite (memoria este dinamica).

Desigur, aceasta simplitate in intelegerea viselor banuiesc ca nu e binevenita printre profesionistii in pseudostiinta interpretarii de simboluri onirice. Asadar, ne putem lua ramas bun de la cezarul viselor si calea sa regala, dar si de la nenumaratele cursuri si dictionare de simbologie onirica.