Evenimentul tragic de la Paris e un exemplu viu de ceea ce sunt capabili oamenii in anumite conditii. Crezi ca acei teroristi (doi sau trei?) sunt sociopati? Nu cred. E mult mai probabil sa fie indivizi relativ normali ca mine si ca tine. Nu sa fi suferit vreo trauma sau sa fie psihopati. Andrew Silke a publicat in European Journal of Criminology (2008) o lucrare intitulata “Holy Warriors. Exploring the Psychological Processes of Jihadi Radicalization”. In baza unor evidente de incredere, Silke conchide ca teroristii nu sunt persoane tulburate mintal. Ca sa vezi surpriza, cel putin pentru mine, Silke ne arata ca extremistii islamici provin din clasa sociala mijlocie si superioara si sunt bine educati.
Intentiile lor sunt explicit declarate. Pedepsesc blasfemia. Iar asta ne duce cu gandul la nivelul adanc de fanatism, adica sunt identificati complet cu dogma islamica. La actiunile lor de razbunare contribuie si efectul de grup “risky shift”- cand indivizii organizati in grupuri mici ajung la decizii radicale la care n-ar fi ajuns fiecare pe cont propriu. Extremismul, in general, este alimentat de gandirea tribala (tipul de gandire care mentine coeziunea si solidaritatea membrilor din grup cu costul nefericit al considerarii datelor intr-o maniera realista).
Extremistii islamici sunt expusi la mesaje agresive care isi au sursa in scripturile lor. Brad J. Bushman (et al) publica un raport de cercetare in prestigiosul Psychological Science (martie 2007) despre efectele violentei din scripturi asupra agresivitatii. Contrar credintei teologilor cum ca citirea bibliei nu indeamna la agresivitate, intrucat zeul sanctioneaza violenta, iar pasaje din Biblie si din Coran cu incitare la violenta nu trebuie luate ad litteram, cele doua studii ne sugereaza totusi altceva. Violenta expusa in scripturi (sanctionata de Dzeu?) poate amplifica agresivitatea in special in acele persoane credincioase (in cartile sfinte si Dzeu sau Allah).
Teoria managementului terorii ne arata ca noi raspundem la indicii ale mortalitatii prin refugierea in credinta religioasa si adancirea loialitatii culturale (unde intra si angajarea in comportamente de risc). Miscarile religioase extremiste (in general, religia) ofera un confort emotional in raport cu experienta finitudinii vietii si disparitiei sinelui. Ele apeleaza la o defensa psihologica in care individul isi reprima anxietatea de moarte, iar sinele muritor e disociat de sinele spiritual care urmeaza sa-si continue viata in lumi celeste. Un set de credinte si promisiuni generoase sunt construite in jurul sinelui spiritual si, totodata, drept baraj contra anxietatii firesti (Gibss, 2005). In termenii filosofiei existentialiste, ei traiesc astfel o viata cu sens.
Daca nu sunt sociopati cum reusesc ei sa ucida alti oameni? Prin dezumanizarea victimei sau inamicului. Daca noi, ceilalti, suntem animale, iar ei sunt fiinte cu calitati spirituale (de tip religios) protejate de Allah sau Dzeu? Ce facem noi, toti, cu animalele? Sa-ti reamintesc care e rostul animalelor pe pamant in viziunea crestina? O trasatura de marca a multor extremisti e dispretul vizavi de viata umana. Ei percep alti oameni ca fiind mai putin oameni sau fiinte care nu detin o calitate speciala protejata de zeul sau profetul lor. Fiind fanatici (crezand cu tarie in viziunea dezumanizarii si calitatii lor speciale), pot pedepsi cu legitimitate actele acestora de blasfemie care ating in mod direct calitatea speciala (divina) din identitatea fiintei lor. O legitimitate care ii protejeaza de remuscarile si vinovatiile firesti ulterioare (rationalizare).
In acest fel ajung unii oameni sa comita atrocitati inimaginabile. Fara a fi bolnavi mintal. Insa, fiind manipulati in/de vulnerabilitatile psihologice inerente naturii de animal social.