Deoarece, ghici ce, este terapeutic! Am citit pe undeva (sursă serioasă) că în comunicarea noastră dedicăm de la 30 la 40 de procente dezvăluirii emoțiilor, dorințelor, gândurilor și intențiilor personale. Ori dacă această dezvăluire duce la ordine și claritate, ameliorarea unor simptome, control emoțional, poate și la noi semnificații și scopuri care să susțină o viață valoroasă, atunci se cheamă că faci terapie psihologică.
Ce fel de informații crezi că postează oamenii pe rețelele de socializare? Despre ei, bineînțeles, în jur de optzeci la sută. Unii au măsurat astfel de lucruri (sursa e mai jos). Ce locuri au mai vizitat, cu cine au mai petrecut, ce le mai fac animalele de companie și progeniturile, pe la ce fel de evenimente au mai fost, alături de poze și gânduri vizavi de fermecătoarea lor personalitate.
În funcție de inspirație (și muze), unii postează părelnicii, citate ale altora sau vorbe de duh. Nu vreau să crezi că judec asemenea manifestări drept rele. Ele devin nocive când substituie tot mai mult relațiile de calitate cu prieteni în carne și oase sau când starea de bine subiectiv descrește prin comparațiile sociale (automate) declanșate de profilul cărții fețelor – un mijloc la îndemână pentru lauda de sine și egocentrism cu numele eufemistic de ”socializare”. Nu sunt părelnic în mod gratuit. O serie de studii, de care nu vreau să amintesc azi, îmi susțin părerea.
Când dezvălui informații despre experiențele tale personale te simți recompensată intrinsec. În alte cuvinte, simți plăcere ca atunci când poftești la o înghețată cu fistic și ciocolată (sau țigară?) și te mobilizezi s-o obții, după care te torturezi cu o sută de genuflexiuni.
Nu, nu pentru că ești validată, lăudată sau acceptată în ceea ce declari. Recompensa nu are legătură cu psihologa. Bine, poate are puțină legătură și cu dânsa, mai ales dacă e o zână cu vocea caldă și surâs fermecător. Plăcerea anticipării recompensei e generată în creierul tău (nucleus accumbens & ventral tegmental area) când tu dezvălui informații despre experiențele tale. Într-adevăr, are legătură cu sistemul dopaminergic care se activează intens… când tu vorbești despre tine. De aceea cei mai mulți oameni vorbesc despre ei și mult mai rar te ascultă pe tine. Spui ceva, orice, despre experiența ta și PUF! o injecție cu dopamină resimțită ca plăcere. Să ne înțelegem. Nu te urci pe pereți de plăcerea dezvăluirii, dar îți place suficient ca să vrei a repeta experiența dezvăluirii.
Așadar, când terapeutul te ascultă cu atenția trează (nu te întrerupe și nu te judecă, dar nici n-a adormit), ție îți face plăcere să dezvălui lucruri intime despre tine. Dacă așa se întâmplă, te simți recompensată. Și pentru că nu ești conștientă de neurochimia din căpșor, vei crede că are legătură cu psihologa (pe undeva are), pe care începi să o simpatizezi. Prin urmare, șansele ca să te reîntorci la ședințe sunt mai mari. Treaba asta nu poate decât să-l bucure pe terapeut. Nu reușește să scape de tine.
Totuși, simt nevoia să-ți atrag atenția că sentimentul de plăcere de la vizitele la psiholog/terapeut nu e totuna cu echilibrarea emoțională și luarea unor decizii care să-ți așeze viața pe o direcție valoroasă. Abia aici avem, de fapt, lucru psihologic ce va face o diferență între amatorism și profesionalism.
Pe final și rapid, să ne gândim puțin la cupluri. Nu cumva îți place să te asculte partenerul? Nu cu microfoane, desigur. În mod intrinsec, amândoi simțiți plăcere când vă dezvăluiți din experiențele personale și intime și vă ascultați cu atenția trează, nu mimând ascultarea. Ba chiar, dar mai ales, când vă disputați punctele de vedere diferite vizavi de cine aspiră casa, duce odrasla în tabără sau unde să plecați la sfârșit de săptămână. De obicei, partenerii care sunt buni prieteni reușeșc o așa perfomanță. Sau invers? Reușesc să se asculte, deoarece sunt buni prieteni sau sunt buni prieteni și, de aceea, reușesc să se asculte? Iată că m-am pricopsit cu o migrenă, pardon, cu o dilemă.
Tamir, D. I., & Mitchell, J. P. (2012). Disclosing information about the self is intrinsically rewarding. Proceedings of the National Academy of Sciences,109(21), 8038-8043.