Am răsfoit proiectul de lege al psihologilor. Cred că se află la Senat, probabil, uitat într-un sertar, în timp ce breasla se agită cu neliniște. Bine, bine, nu-i al (tuturor) psihologilor, deoarece nu întrebi găinile cum să arate cotețul, după cum a comentat un ins, profesor și psiholog sau așa ceva. Acest ins (cel puțin) arogant e unul dintre inițiatorii proiectului. Deci, da, nu aparține psihologilor, ci unora din vârful ierarhiei și poate știi ce pasiune am pentru oricare ierarhie.
La prima citire am apelat la ChatGPT, care este o mașinărie măgulitoare by design. Am scris cu furie un text, l-am publicat aici, apoi l-am aruncat la coș. Furia pornise de la o prevedere absurdă în acest proiect. Leagă vechimea în muncă de câștiguri pecuniare. Dacă nu faci, Gogule – psihologule, minim 12 salarii minime brute pe an, nu ai vechime. Un rahat cu perje, înțelegi de ce, fiind la mintea cocoșului.
Apoi, văd cu ochii mari de melc – cotobelc cum puterea și controlul par să se concentreze la acest Sfânt Colegiu. Taie și spânzură psihologi, văleu! Acuma, nu taie dar impune taxe și psihologul nu primește la schimb decât ”celula” din marele Tabel Excel. Mă rog, detalii. Dai Cezarului ce-i al Cezarului. Recunosc, eu m-am tras deoparte, fiind multă vreme lector la o universitate privată.
Revenind asupra proiectului de lege, descopăr că are și părți bune. Aduce o reformă, doar că… Vezi tu, o lege bună nu este aceea care disciplinează psihologul. O lege bună servește profesiei, nu o îngrădește. O lege bună susține, încurajează, promovează și permite o practică competentă atât instituționalizată, cât și privată dar pe o piață reală, nu imaginară. Și nici nu jupoaie pielea psihologilor cu taxe peste taxe și birocrație stupidă. Spre stupefacția mea, mai demult am văzut anunțuri că se țin cursuri despre cum să te descurci cu actele cabinetului/asociației și formarea profesională. Încâlceala procedurilor și actelor a devenit intolerabilă.
Imaginară, da, zic bine. Oare câți psihologi incasează (cu documente!) peste 12 salarii minime brute? Oricum, veniturile în munca asta fluctuează dramatic și sunt (relativ) mici (per total) din moment ce standardul de viață e subțire. Serviciile private în psihologie sunt (aproape) un lux pentru cei mai mulți cetățeni. Mai repede, mergi la dentist că doare, nu la psiholog să-ți facă teste și să te consilieze. La ei tot așa, de nevoie, medicina muncii, testare auto.
Iar dacă Gogu-psihologu e spitalizat o perioadă, nu mai lucrează, deci nu mai încasează. Potrivit acestei noi prevederi, nu mai face vechime. Absurd. Născocitorii acestui proiect sunt, probabil, angajați pe la vreo instituție a Statului. Dacă s-ar descurca sută la sută din practică privată (fără alt venit sau sponsor), nu cred că ar mai comite asemenea erori de judecată. Sau, sunt pătrunși de neoliberalism până-n măduva oaselor.
Dar, reiau, are și ceva părți bune. Ridică standardele prin introducerea unor examene; descurajează accesul lejer în profesie, filtrează calificarea și competența și delimitează mai bine specializările. Măcar se străduiește să definează mai clar: etapele de formare, nivelurile de competență, condițiile de avansare profesională.
Ca orice reformă are mulți detractori. La prima răsfoire, am fost unul dintre ei. Totuși, profesia asta are nevoie de o re-structurare din temelii.