Oamenii mă caută la necaz. Mă caută, de obicei, când apar dificultăți cu relațiile, emoțiile sau vizavi de unele ne-împliniri. Uneori, avem de-a face cu anxietatea ca o umbră ce (ne) bântuie sufletele. E o temă de lucru mai îndelungat. Existenței se asociază anxietatea. Îndeosebi în aceste vremuri în care nu mai trăim în triburi – adunați la un loc, știindu-ne fiecare cu fiecare. Astăzi, nici măcar cu vecinii nu prea ne știm.
Alteori, este nedreptatea și emoția furiei. Când e potrivit s-o exprimi? În ce feluri? Să nu simți și vinovăție? Dar cum se împacă furia cu armonia? Cum să pui limite fără să rănești? Și multe altele. Mai apare și neajutorarea condiționată de un anume context de viață, aparent o închisoare în care se află și nu vede ieșire. Mă știi mai neconvențional – nu insist cu teoriile psihologice clasice (cele cu mami și tati). Teoria social-cognitivă îmi aduce mult mai multă claritate în felul adaptat și nuanțat la cultura noastră.
Dar mi-ar plăcea ca oamenii să mă caute și când le e bine. Da, când suferă de prea BINE. Atunci când sunt mulțumiți, poate chiar bucuroși. O aiureală, desigur, pentru că nimeni n-ar achita un onorariu consistent ca să-mi destăinuie fericirea sau mulțumirea cu viața. Sau nu se găsește nimeni la acest capitol?
Motiv pentru care am început să mă orientez cu lucrul spre psihologia pozitivă. Vin cu întrebări în spiritul ei având ca reper modelul PERMA.
Ce este înflorirea umană și ce anume o face posibilă?
Modelul PERMA este teorie științifică, nu fantezie vindecătoare, și reprezintă o încercare de a răspunde la aceste întrebări fundamentale. Modelul ne oferă cinci direcții de construcție care permit înflorirea: Positive Emotion, Engagement, Relationships, Meaning, and Accomplishment (hence PERMA™). Mai mult, ne oferă strategii pentru a crește pe fiecare. De aceea, mă gândesc să proiectez un curs în care să aplicăm toată această minunată cunoaștere.