concepția mea de lucru

Concepția mea de lucru stă pe următoarele premize:

  1. Am în fața mea o persoană, nu un „studiu de caz”. În practica mea abordez fiecare individ ca pe o ființă unică, cu emoții, gânduri și experiențe proprii. Nu reduc complexitatea unei vieți la un set de simptome sau la un diagnostic. De aceea nu pot crede în rețete potrivite tuturor. Și din același motiv nu pot crede în terapia făcută by the book. Metoda sau, mai precis, protocolul, ajută dar nu fără o relație veritabil vindecătoare (alianța terapeutică). Am convingerea că empatia și conexiunea autentică sunt esențiale pentru a înțelege cu adevărat nevoile, sentimentele și aspirațiile fiecărei persoane.
  2. Trecutul contează, dar mai mult contează Prezentul și Viitorul. Puterea de a transforma și de a evolua se află în prezent, iar viitorul e scena pe care ne putem juca rolul principal.
  3. Amintirile din copilărie ne influențează, dar nu ne determină destinul sau calea. Reinterpretarea și înțelegerea amintirilor (mai mult ori mai puțin dureroase sau chiar plăcute) pot deschide calea spre vindecare și schimbare pozitivă.
  4. Nu orice rană sufletească este o traumă. Viața ne servește, uneori, lămâi. Dar nu e musai să facem limonadă, după cum pretinde literatura motivațională de self-help. Câteodată, avem voie doar să le aruncăm cu boltă la pubelă și să mergem mai departe. Înțelegerea acestui proces ne permite să abordăm vindecarea cu compasiune și răbdare.
  5. Mintea (psihicul) nu este creierul, nici creierul nu e totuna cu mintea. Deși, una fără alta nu pot exista. Creierul e ca un procesor viu (conectat cu microbiomul și cu mușchii), iar mintea e ca internetul – plină de informații, dar și de pisici care fac năzbâtii. Înțelegerea acestei dualități îmi oferă o abordare holistică a sănătății mentale.
  6. Oamenii înfloresc și se vindecă în grup (de la două persoane în sus) prin relații de încredere și sprijin, niciodată în mod individual și solitar. Vindecarea în singurătate e ca și cum ai încerca să faci karaoke singur. Sigur, poți cânta, dar unde sunt aplauzele? Conexiunile umane autentice în care ne putem simți în siguranță emoțională ne oferă resursele necesare pentru a depăși provocările și pentru a ne dezvolta armonios.