Corectez lucrari scrise la o disciplina numita psihologie cognitiva. Sunt in acea perioada a anului pe care, sincer, o detest. Nu-mi place sa corectez, deoarece foarte multi studenti nu au un interes autentic pentru psihologie. E evident din faptul ca nu au optat pentru participarea la cursuri şi seminarii (le-am oferit prilejul să aleagă şi au ales; foarte mulţi, adică 8o la sută, nu au ales psihologie nici măcar o dată!)Ei vin sa-si ia examenul si, ulterior, diploma ca, apoi, sa se numeasca psihologi. Cateodata, mi-e lehamite, pentru ca toti acestia sunt obisnuiti cu dictonul romanesc “las ca, merge si asa”.
Nesincer, sunt amuzat cand intalnesc elucubratii. Nu-mi imaginez cum unii studenti (periculos de multi) au absolvit cursul de neuropsihologie din primul an. De fapt, imi imaginez, copiatul fiind chitibusul principal alaturi de altele de care n-am nicio placere sa amintesc. Ca sa te oftici sau sa te amuzi, voi mentiona aici doua elucubratii “infioratoare”.
Conform cu intelegerea dumnealor, neuronii specifici categoriei (revin) pot fi localizati prin piele, par, urechi si, uneori, unghii. Acestia sunt receptori pentru informatia din mediul inconjurator. Sunt dotati cu corp celular si axon, ba chiar si cu receptori specializati in preluarea informatiei din mediu pe langa o pereche de antene mititele inghesuite in mijlocul fruntii de sub cele o mie si una de picioruse.
Ca sa ma fac inteles, psihologia cognitiva presupune elemente din neurostiinte si un limbaj specializat. Sa nu faca diferenta intre memoria iconica si iconitele ce se vand la manastire, mi se pare mult. (Sper ca nu e cazul). Cel putin asa o preda sus-semnatul (atat cat se pricepe), deoarece are pretentia, se pare exagerata, ca psihologia cognitiva sa fie priceputa cu tot cu radacini biologice. Trebuie sa mai stii, daca nu esti din zona, ca procesele cognitive reprezinta un fel de abecedar pentru orice student psiholog care nu are de-a face cu prozelitismul scolilor psihologice sau cu vreun curent in psihologie (din nefericire, multi asa cred). Oare cum isi inchipuie acestia ca vor invata sa-si tina contabilitatea daca ei nu cunosc operatiile aritmetice? La fel e cu psihologia cognitiva. Procesele cognitive sunt pentru domeniile aplicative ale psihologiei precum operatiile aritmetice pentru contabilitate.
Daca nu ti s-au strambat falcile de la ras, sa te tii bine, deoarece mai urmeaza una. Conform unui curent de gandire original, transductia e un proces prin care informatia genetica e transmisa de la o celula la alta prin intermediul unui vector. Iata cum e contrazisa dintr-o lovitura nu doar biologia, ci si fizica din liceu, ambele materii fiind, candva, absolvite. La fel si neuropsihologia, un curs din anul I, la care se adauga recapitulari recente. Iar, spre mirarea mea, ei dau vina pe traducerile proaste…
Ma declar stupefiat. Fac un juramant sfant, aici online, ca acesti studenti nu vor absolvi (sâc!), pana cand… sa le luam pe rand: (1) nu vor oferi neuronilor spatiile locative cuvenite. Ba mai mult, voi infiinta o organizatie de aparare a drepturilor neuronilor, indeosebi ai celor din familia categoriilor (care “se aprind” la obiecte dintr-o categorie anume), relocati in piele si par din zona lobului temporal. (2) Nu vor relua problema cu incrucisarile la mazare (nu ale fostului primar de Constanta, aflat in prezent la racoare) si legile lui Gregor Mendel si pe cea cu vectorii si fortele mostenita de la baiatul acela, Isaac Newton.
Echipati doar cu o idee din toate astea, vor retine cu usurinta ca: (1) informatia genetica e continuta de o molecula numita ADN (in segmente numite gene), molecula care poate fi copiata de la o generatie la alta (replicare) si (2) transductia in sistemul nervos e procesul prin care energia mediului e transformata in energie electrica. E o smecherie care se intampla (prin voia sfantului duh) si la bancomate cand apesi pe butoane, iar aparatul iti livreaza banutii, deoarece energia mecanica (apasarea pe butoane) e transformata in energie electrica (in aparat).