Sunt convins că doi poate fi egal cu unu. Știu bine că nu mă poți crede. De aceea, îți voi demonstra matematic. Dacă vrei să participi, ia un pix și scrie:
Pasul 1: fie a și b două numere egale diferite de zero
a = b
P2: Înmulțește ambii termeni ai ecuației cu a
a2 = ab
P3: Scade b2 din ambii termeni ai ecuației
a2 – b2 = ab – b2
P4: Descompune în factori
(a + b)(a – b) = b(a-b)
P5: împarte ambii termeni ai ecuației la (a-b)
a+b = b
P6: Dar a = b, dacă înlocuiești a cu b, rezultă
2b = b
P7: dacă împărțim ambii termeni ai ecuației cu b, rezultă
2 = 1
Unde este eroarea?
O demonstrație matematică poate fi trucată. Probabil nu te-ai gândit la asta până acum. Dar dacă și aici, în matematică, putem face trucuri și păcăli cu ele mințile oamenilor, îți imaginezi ce alte ”minuni” mai sunt posibile? La fel ca aici, orice alte demonstrații, cu probe, dovezi și rațiuni, pot fi trucate (cazul LCK). Mințile noastre sunt uimitor de naive. Iar unii oameni, întunecați în personalitate, intuiesc sau simt naivitatea și profită din plin. Cum să te ferești de ei?
Unica protecție constă în educație, una veritabilă și orientată pe problematizare, raționament și analiză critică. E ceva rarisim prin școlile noastre. Presupune abilități de meta-cogniție. Să operezi asupra ideilor, teoriilor, conceptelor și preconcepțiilor pe care le-ai învățat. Îți imaginezi? În timp ce ai noștri se chinuie cu îngurgitatea și regurgitarea de cunoștințe, prin țările mai civilizate, copiii învață deja să programeze computere. Nu-și mai irosesc timpul cu jocuri. Exagerând puțin, ei au trecut deja la programarea lor. Și la noi tot așa, sunt programați cu frica de zei, de profesori și cu obediență la autoritatea abuzivă.
Educatorii și părinții lor cred că trebușoara asta le dezvoltă abilitățile cognitive. Nu, nu programarea fricilor, ci cealaltă, de computere. Ei, bine, chiar așa este, ne arată o meta-analiză pe 105 studii publicată în Journal of Educational Psychology. Copiii care învață să codeze obțin performanțe superioare la teste de gândire creativă, abilități matematice și metacogniție. Mai obțin performanțe, dar la un nivel mai mic, la abilități spațiale și de raționament.
Nu doar cogniție, ci metacogniție! Adică abilități de gândire de ordin înalt. E atunci când înțelegi, examinezi și controlezi (relativ și parțial) propriile procese cognitive. Și mai e atunci când conștientizezi că ai gânduri și ”interacționezi” cu ele în timp ce alți oameni au propriile lor gânduri și perspective diferite (dar și similare) de ale tale. Mai metaforic și inexact, umbli la codurile propriilor procese mentale. Metacogniția e o componentă critică a instruirii școlare și academice. Iar într-o psihoterapie are o valoare… terapeutică!
Confucius credea că nu poți deschide o carte fără a învăța ceva. Ba poți, chinezule, ca să prinzi muște. Astăzi, nu mai poți deschide computerul fără a învăța ceva (prostii?).