“There is something out there.”

19 March 2013 | By Seramis Sas | Filed in: Credinte irationale, mituri, intuitii si teorii neverificate, Știința psihologică.

Am o rugaminte. Unde pot gasi niste esenta divina? In interiorul tau si chiar in exteriorul tau, pentru  ca e un fel de ou care iti cuprinde corpul fizic (material). Cum as putea sa s-o gasesc? S-o simti. Trebuie s-o simti. Unii oameni o vad, insa doar cei purificati. Cum se simte esenta? Cand o vei simti, vei sti ca este esenta divina, spiritul tau. Legatura divina este simtita. Ea nu poate fi pusa in cuvinte si nici cercetata cu intelectul sau cu aparate. Ea se simte cu inima.

Interesant. Sunt lamurit acum. Chiar ma simt in pragul iluminarii. (am o lampa pe birou). Crede-ma, pentru asemenea profunzime ilustra (e de la lustra care ilumineaza), nu ne trebuie un IQ grozav. Ne descurcam de minune (sac!) cu unul modest sau usor sub medie. Asa ca, daca tot avem un IQ mai acatari merita sa-l investim (sa cercetam si nu sa credem).

Nu putem patrunde cu mintea limitata tainele universului. Limitarea cognitiva ne opreste, zice-se, de aceea, legatura spirituala este simtita, este din inima. Gasesc ca fiind adevarate aceste cuvinte. Limitarile ne opresc. Cel putin pe unii dintre noi, ele ne opresc din a ne pune intrebari, din a examina critic realitatea in care traim, adica de a cere dovezi. Dovezi? Nuuu, trebuie sa crezi. Iar asta vine din Inima. Credinta este traita cu inima, nu cu capul, care e inselator prin gandurile si cuvintele sale.  Se spune, ca ai libertatea de a cerceta, dar daca te indoiesti in credinta, nu vei gasi dovezile. Le zic bine, Mitica? Banuiesc ca, observi acest nonsens.

Mitica, mioriticul, cunoaste psihologie (folk) fara a fi neaparat student ori licentiat in disciplina cu pricina. Dar legatura epistemica cu stiinta psihologiei (cu stiinta in general) este insignifianta. O alta legatura este valorizata. Cea mistica. Ce (crezi tu) ca este esenta divina? O forma de energie subtila. Ce crezi ca este energia subtila? Inca nu se stie, zice el. Nu stiu, dar ea va fi dovedita, afirma cu incredere.

Cum sta conectata esenta divina (spiritul) la corpul fizic (material)? Nu se stie, dar conexiunea este. Eu o simt (si altii o simt). De ce ar trebui sa am incredere in ceea ce simti tu? Asemeni tie? Crezi ca emotiile tale (aparte) sunt o garantie, o dovada ce (ne) ofera adevarul?

Oamenii (majoritatea) isi confunda credintele (idei stabile in timp si investite afectiv) si sentimentele (sau adevarul subiectiv) cu adevarul obiectivat, aflat dincolo de ei, in lumea materiala, acea lume descrisa (atat cat este) de teoriile din fizica si stiintele naturale.

Fara indoiala, atat credintele, cat si sentimentele asociate au fost testate in timp. De mai multe ori si de mai multe persoane. Uneori (depinde de orientarea religioasa) se numeste ca zeul iti testeaza credinta, te pune la incercare ca sa-ti evalueze taria credintei. Dansul face evaluarea cu complicitatea unui diavol. El permite existenta “raului” in lume, desi este atotputernic, dar are planurile sale (secrete). Iar noi nu putem cuprinde cu intelectul nostru limitat maretia planurilor domniei sale. In versiunea hinduista, nu putem intelege “factura” cu datorii si plati, pe care un suflet o are in contul universului infinit.

Omul nu se trage din maimuta. El este creat, zice o voce. (aud voci in ultima vreme). De unde stii? Pe ce te bazezi cand afirmi asta? Cine spune asta? Totusi, sunt de acord cu tine. Maimutele si oamenii de azi nu se trag din maimute. O idee, se pare, greu de priceput (de acceptat!) chiar si de oameni de nivel academic, pentru ca resping cu o incredere ne-critica teoria lui Darwin, pe care, da, n-o inteleg sau o inteleg intr-un mod deformat.

Cele doua specii diferite fac parte din clasa primatelor si au un descendent comun, care nu era nici maimuta (de azi) si nici omul modern. Daca ai calatori in trecut, acum 5-8 milioane de ani te-ai intalni cu niste primate (cu o istorie evolutionista de aprox 50 de mil de ani) mai apropiate de cimpanzeii de azi decat de omul modern. Din aceste primate au evoluat pe de-o parte oamenii (cei mai indepartati stramosi fiind hominizii), pe de alta parte cimpanzeii. Da, ei sunt rudele noastre cele mai apropiate (in special cimpanzeii bonobo). Impartim cu acestea acelasi material genetic in proportie de 96 %.

Te vei pripi cu raspunsul, daca vii cu argumentul cartii sfinte sau “cuvantul lui Dumnezeu”. Cartea despre care-mi amintesti a fost scrisa acum… cate mii de ani? De unde stii ca acel om nu era un bolnav de schizofrenie in plin episod psihotic si care halucina voci si personaje? Nu trebuie sa fie schizofrenic. Se putea intampla sa vada lucruri, animale si alte scene bizare (sindromul Charles-Bonnet)acolo unde nu era nimic si totusi sa poate functiona normal  in comunitatea de care apartinea. Desigur, alaturi de aceasta posibilitate (psihopatologica) exista o alta. Chiar sa fie o carte sfanta, mesajul unei divinitati pus in cuvinte de un om. Totusi, care dintre celedoua posibilitati iti pare mai probabila, mai apropiata de un adevar obiectiv?

In vremurile noastre, datorita tehnologiei de imagistica cerebrala (posibile nu datorita unei carti chiar si sfinte, ci gandirii stiintifice) stim ca creierul este un vrajitor super -meserias! Lumea din jurul tau (si din interiorul tau) este creata in cap, in si de creier. Da, da, asta e lumea in care tu, eu si toti ceilalti existam. Se afla in capetele noastre. Este creata in baza datelor senzoriale brute (cum ar fi radiatia electromagnetica). Este practic, fara exagerare, o realitate virtuala. O lume prin care navigam si pe care o construim inca de la nastere. Doar cateva portiuni din materia cenusie sa fie eliminate (sau perturbate in functionarea lor, spre exemplu cu ajutorul impuls electromagnetic transcranian) si realitatea virtuala in care existi s-a modificat si, poate, tu nu vei sesiza asta. Vei crede ca asa este lumea.

Cu ajutorul metodei stiintifice, unii oameni incearca sa stabileasca (sa descrie) ceea ce este dincolo, in afara realitatii virtuale. In ce masura se inseala sau reuseste este o alta discutie. Ceea ce merita retinut este ca incearca si face asta cu fiecare teorie in parte pe care o testeaza experimental. Cand nu mai functioneaza o teorie, ei renunta la ea. Foarte putini sunt aceia care se cramponeaza de o teorie care nu mai functioneaza. Unii regreta. Cei care au crezut si investit emotional in ea. Insa, pasul (in general) nu e batut pe loc. Cunoasterea stiintifica progreseaza treptat, iar asta se reflecta in viata concreta zilnica (dar nu la toti!) si nu, neaparat, in mintile tuturor. Folosesc un smartphone (ai si tu, unul?), comunic cu ajutorul lui cu o alta persoana aflata in alt oras si pe care, culmea, o pot vedea. Iar trebusoara asta misterioasa a fost posibila in mai putin de 20 de ani. Stii tu, cumva, cum este posibila aceasta trebusoara? Cu ajutorul a ce mecanisme si energii mistice? Crezi ca smecheria numita telefonie mobila  a fost posibila datorita rugaciunilor? Cu toate astea, crezi (iti imaginezi!) ca traim imersati intr-un inconstient colectiv! Sau intr-un ocean de energie spirituala!

Nu trebuie sa intelegi ca rugaciunile nu sunt binevenite, ca nu au rostul lor. Au un sens, un efect terapeutic. Insa, efectul benefic nu reprezinta adevarul. Vindecarea nu inseamna adevar indiferent de numele in virtutea caruia are loc. In acelasi fel, un eveniment benefic sau circumstante fericite in care te poti nimeri nu indica adevarul obiectiv al existentei entitatii divine.

Sunt adesea uimit. Un om din fata ta, un animal, o gaza, o bacterie (vizibila la microscop) nu este o minunatie in sine? Mai are nevoie si de un spirit (de o esenta divina)? Un celular nu este o minunatie? Te vezi si te auzi cu unaltul de peste ocean. Cu ajutorul a ce?  Energii invizbile (plus microcipuri si alte smecherii), nu pe deplin intelese, insa pot fi puse la lucru. Mai este nevoie de un ocean cu spirite si duhuri? Se pare ca da. Poti pune la lucru spiritele/energiile subtile? Da, doar de catre anumiti “alesi” si doar cu anumite persoane (care beneficiaza de miracole) si doar cateodata! Sunt ele cumva capricioase? Si daca da, iarta-ma ca intreb, in functie de? De buzunar? De taria credintei? Ah, dar sunt foarte multi oameni de buna credinta si care nu se insanatosesc. Nu au suficienta credinta? Sunt mult prea pacatosi? IPhone-ul tau nu are capricii. El functioneaza pe baza energiei indiferent de capriciile tale, de pacatele sau de credinta ta. Daca energia din el ar fi divina, as zice ca este toleranta si binevoitoare. Prin urmare, m-as ruga la smartphone (obiectul care manifesta energia divina). Dar nu este.  E doar un simplu obiect (de altfel, complex si mistic pentru mine, dar nu si pentru un amic, inginer de profesie) caruia eu ii (pot) atribui intentii (si calitati, sentimente).

Toti oamenii au aceasta nevoie; o tendinta de a crede ca exista o forta/o putere supranaturala care poate interveni sau un agent interventionist, deoarece toti oamenii (cu unele exceptii) dezvolta o teorie a mintii, ulterior varstei de 4 ani. La copil apare in acea forma de animism (obiectele sunt “insufletite”) prezenta in toate culturile. Treptat, in cursul dezvoltarii ia forme tot mai complexe sub efectul invatarii (vezi orele de religie) in functie de cutumele locale sau zonei geografice.

E o tendinta innascuta (sau un modul mental) si mostenita evolutionist. Genele stramosilor nostri care au dezvoltat aceasta tendinta au ajuns la noi generatie cu generatie, incepand separe cu primele generatii de homo sapiens.  Acest modul ne indica prezenta unui agent cu minte (intentional) in animalele, obiectele si evenimentele/fenonemele din jur. Ne-a fost de mare ajutor (de aceea, il avem azi) in adaptarea la contexte incerte. Iti poti imagina un stramos in savana acum doua sute de mii de ani aflat pe urmele pranzului cu blana si care se intreba “oare unde s-o fi ascuns? Dar eu, daca as fi gazela, unde m-as ascunde?”.

Cei care reuseau performanta unei predictii cat mai aproape de comportamentul vanatului, aveau in medie mai mult succes la vanatoare si, deci, mai multa hrana. In timp, aceasta capacitate cognitiva s-a dezvoltat, s-a extins la oameni (“vanatul” putea fi un membru din alt trib) si la evenimentele, fenomenele din jur.  Totul a devenit impregnat cu “intentie”. De obicei, cu rol protector, dar nu de putine ori malefic (circumstante nefericite).

Astfel, realitatea a devenit usor predictibila. Asa ca, stramosul tau (al nostru) putea fi mai bine pregatit pentru a face fata surprizelor. Prin urmare, sansele lor de supravietuire si reproducere cresteau si genele lor faceau saltul pe urmatoarea generatie. Cei care nu se pricepeau la predictii au avut mai putin hrana si mai putini parteneri pentru reproducere, asa ca genele lor disparea treptat din bazinul genetic.

Treptat, genele celor care reuseau in anticiparea reactiilor celorlalte animale (sau oameni,fenomene naturale) au ajuns la noi, oamenii moderni de azi. La randul nostru, dispunem de acest modul mental, pentru ca genele lor s-au propagat pana la noi. Sunt aceleasi gene care codifica printre altele acelasi modul mental (cerebral) sau, ca o analogie, construiesc intr-o mare vila o camara identica, cu cea de acum zeci de mii de ani, garnisita cu bune/rele intentii atribuite in exterior pentru aproape orice.

Insa, nu ne mai este de un mare folos. Oricum, nu de un folos incat sa ne batem pentru “adevarul” oferit. Este un modul arhaic. De regula, nu exista animale pe care sa le vanam mai mult de a ne aseza cuminti la coada in supermarket. In civilizatia de azi nu este necesara o intentionalitate supraordonata lumii reale si nu intamplator, bineinteles, religiozitatea apare intr-un procentaj mai mare in tarile sarace in care supravietuirea este o problema zilnica (sau aproape) comparativ cu statele in care poti anticipa pe multi ani supravietuirea si chiar prosperitatea vietii.

Acum doua sute de mii de ani, nimeni nu avea astfel de pretentii. Tot ce puteau face stramosii nostri era sa cante, sa danseze, sa-si spuna povesti si sa trimita rugi diferitelor entitati bune care sa-I protejeze de cele rele (evenimente pe care nu au control). Cu toate astea, uneori tot se mai trezeau dis-de-dimineata cu unul, doi absenti la apel (saltati fiind pe furis de vreun leu imun la descantece) asa cum se intampla in prezent (ca exceptii) in unele zone din India sau din Africa, unde asezarile umane sunt in marginea teritoriilor de vanatoare ale marilor feline. In trecutul preistoric, astfel de evenimente erau mai degraba frecvente.

Pe acest modul (de gandire mistica-religioasa) il purtam cu noi, pentru ca e instalat in creier. Il luam cu noi, oriunde, si nu putem scapa de el printr-un simplu delete. E necesar un efort rational prin care sa izolam sau sa contracaram aproape aceasta tendinta. (Oh, stiu, a asezat-o acolo (in creier) chiar El; nota bene).

Ca sa inchei intr-o nota frenetica (e de la frezii!), ceva divin poate ca este out there. Exista aceasta posibilitate. Aceasta posibilitate exista la fel cum exista posibilitatea ca lampa mea de pe birou (ce ma “ilumineaza” cu “inteligenta ei” seara de seara) sa leviteze inspre bucatarie sau pisica pe care n-o am sa-mi scrie poezii.


Comments are closed here.