suntem mai fericiți dacă ne mișcăm indiferent de așteptări

Stai așezat? Te invit să te ridici în picioare și să mergi timp de 5-10 minute. Poți face asta la fiecare repriză de 20-30 de minute? Sigur că poți, dar vrei?

Dacă ai fi trăit în Grecia antică și medicul curant se nimerea să fie Hipocrat, ai fi primit următorul sfat: ”Dacă ești într-o stare proastă, ieși la o plimbare. Dacă tot ești într-o stare proastă, mai fă o plimbare.”.

Mersul facilitează o stare afectivă pozitivă. Nu contează intenția sau scopul. Nu e musai să ieși la plimbare cu scopul menținerii sănătății sau simțitului bine. Nu contează cu ce așteptări în minte pleci în plimbare. Mersul per se induce elevarea stării de bine indiferent de așteptările sau scopurile noastre. Chiar și dacă experimentezi stări negative de plictiseală sau angoasă, ieșind la plimbare, vei facilita apariția unor stări emoționale pozitive. Intuiția lui Hipocrat s-a dovedit corectă.

Reiau, mersul modelează stările afective în sens pozitiv. Cel puțin așa ne lămuresc datele unor trei experimente publicate în jurnalul Emotion (2016). Cercetătorii au căutat să afle dacă mersul incidental (numit ambulație incidentală), nu ”mersul ca exercițiu”, e un robust facilitator al afectului pozitiv. Primul experiment ne arată că ambulația induce afect pozitiv în participanții care nu știau de scopul cercetării. Ei au fost informați că scopul mișcării de doar 12 minute era vizita unei zone nefamiliare din campus. Elevarea afectului pozitiv prin mers a fost descoperită în al doilea studiu în care participanții erau avertizați că după vizita campusului urma redactarea unor eseuri de două pagini și discutarea lor în grup (așa percepem eseurile: evocatoare de angoasă). Ei erau comparați cu alții care ședeau, fără vreo provocare eseistică angoasantă. În al treilea studiu, mai riguros controlat, participanții au fost alocați aleator fie pentru mersul de vizitare, fie pentru vizionarea unui filmuleț cu clădirile campusului, dar în două condiții. În prima, stăteau pe benzi de alergat și vedeau filmulețul. Ai citit bine. În a doua, vizionau filmulețul în timp ce mergeau pe bandă. Participanții nu știau adevăratul scop al experimentului ca să nu le fie influențate judecățile ulterioare vizavi de mers și afect pozitiv. Ceea ce știau ei era că cercetătorii investighează efectul de proximitate ale echipamentului de gym asupra emoțiilor.

Rezultatul a fost că cei care și-au petrecut timpul mergând au raportat scoruri mai mari la afectul pozitiv comparativ cu cei care au șezut în fesieri. Mai mult, chiar și în cazul unei așteptări negative (angoasa redactării eseului), mersul continuă să accentueze afectul pozitiv. Atenție la formulare. Nu afirm că ”ameliorează emoțiile negative”. Experimentele din acest articol nu ne oferă astfel de concluzii după cum precizează de altfel autorii.  Sunt alte testări experimentale care pun în evidență efecte de ameliorare a depresiei sau anxietății via mers și alergat în mod sistematic timp de câteva luni; efecte care sunt pe măsura medicamentelor specifice cu diferența că nu oferă și efectele adverse.

Cât de bine îți face mersul? Odată ce vei uita acest articol, nu vei putea prevedea cu acuratețe binele din viitor asociat mersului în timp ce șezi confortabil în scaunul de birou. De unde știu? Din alt studiu care ne arată cum oamenii ratează sistematic predicțiile vizavi de stărilor lor viitoare. Mai ales că tendința noastră spontană e către pauză și stat, care devine tot mai accentuată odată cu pauza și șezutul. Am fost clar? Reiau. Pot prevedea, în baza unor cărți de tarot și testicole de capră, că tot mai tare îți vine să stai jos și, în consecință, probabilitatea să te ridici și să mergi e tot mai mică. Ai observat și tu?

Un studiu publicat în jurnalul de vârf Psychological Science (2010) ne arată cum tendința la nemișcare și pauză e instinctuală dacă n-avem o justificare, deși mișcarea de colo-colo, așa cum fac copiii de-i exasperează pe părinți și educatori, și bănănăitul ne fac mai fericiți. Aproape orice motiv e suficient de bun ca să ne mențină ocupați, on the move. Se pare că ne sperie statul degeaba (și statul califului LD, hoț european). Cu toate astea, vom alege statul dacă n-avem o justificare pentru a fi ocupați, ceea ce se petrece adesea în vremurile noastre dacă locuim la bloc.

Explicația e că o astfel de alegere reprezintă un vestigiu evoluționist care ne asigura conservarea energiei. Era un avantaj pentru acele vremuri când hrana obișnuia să fugă, iar fructele și legumele dispăreau rapid într-o lume unde celelalte animale nu locuiau în rezervații.  De asemenea, afectul pozitiv al mersului (chiar fără scopuri legate de sănătate sau fitness) e în sine un avantaj evoluționist, care nu e tocmai evident pentru noi. Genele s-au asigurat că atunci când mergi, să te simți și pozitiv, pentru că în acest mod de funcționare, individul are șanse mai mari să găsească hrană. Nu stând, adică ceea ce fac în acest moment când scriu ceea ce tu citești… stând? A, mergând?!