Specimenele genul homo se pricep, dintre toate primatele, cel mai bine la imitatie. Poate iti reamintesti experimentul celebru al sotilor Kellogg care au crescut impreuna cu fiul lor, Donald, un cimpanzeu, pe nume Gua. Sotii Kellogg, usor tematori,au oprit experimentul si au inapoiat cimpanzeul gradinii zoologice, pentru ca Donald o imita de minune (semana, al naibii, cu un pui de cimpanzeu) pe Gua!
Maimuta coabiteaza cu alte maimute. In grupuri mai mari si mai mici ea a reusit sa supravietuiasca. O maimuta anume reuseste sa supravietuiasca (sa coabiteze) in mijlocul unui grup, cand nu face ceea ce fac cele mai multe tovarase? Tu daca nu ti-ai plati facturile ai mai putea avea o locuinta? Sau, daca urinezi pe garduri ori de cate ori iesi la plimbare, crezi te-ar mai insoti careva, cu exceptia cainelui de companie, bucuros de un camarad pe masura lui?
Principiul enuntat in titlu poarta si un nume, in psihologia sociala: principiul dovezii sociale. El suna asa:
“Ma uit la cei asemeni mie si fac intocmai”.
Dupa cum bine observi, l-am formulat la persoana intai, intrucat te (ne) priveste in mod direct. Orice ai crede despre tine, tendinta ta (a mea, a altora) naturala este sa te conformezi (bias de conformitate).
Spre exemplu, daca cei mai multi sunt crestini ortdocsi si au, cum se cheama, “dezlegare la peste”, atunci ei mananca peste, iar tu procedezi intocmai, fiind membru in comunitatea in care multi altii halesc peste, conform traditiei. Este vorba de ceea ce-ti vine spontan sa faci, iti repet, cu conditia sa apartii comunitatii. Unui ateu s-ar putea sa nu-i vina, intrucat a mancat (pacatosul) somon (pentru omega 3) saptamana trecuta, cand pestele era pe lista (comunitatii) cu alimente prohibite.
Sa vedem si un altfel de exemplu. Daca te afli in trafic, pe o sosea cu doua benzi aglomerate, si, la un moment dat, observi cum doua masini aflate la distanta intra pe prima banda. Apoi, vezi cum, cele doua din fata ta, semnalizeaza pentru a intra pe prima banda. Care e primul tau impuls? Cel mai probabil, impulsul tau spontan este sa semnalizezi si sa-ti faci loc, pe randul din stanga ta, intrucat ceva, aproape sigur, obstructioneaza traficul pe banda pe care te afli. Partenerul de pe locul mortului (sa fie binecuvantat!) ar putea sa te intrebe, usor mirat, de ce faci manevra respectiva, iar tu ii poti raspunde ca nu e treaba lui. (glumesc). Desigur, vei scorni motivul previzibil si general-valabil ca, din moment, ce multi soferi intra pe cealalta banda, trebuie ca stiu ei ceva (au un motiv), probabil, fiind vorba de un blocaj.
Care sa fie consecinta in privinta traficului? Ihm, asa apar ambuteiajele-cosmarul soferilor (si al agentilor de circulatie), prin activarea acestui mecanism psihologic. In acelasi fel, te poti trezi cumparand anumite produse de care nu ai neaparata nevoie. O, da, specialistii (adevarati) in marketing si vanzari stiu cum sa profite de aceasta vulnerabilitate sau de “tendinta la maimutareala”. (In ce fel? Altruismul are si el limitele lui)
Principiul dovezii sociale functioneaza precum reflexul de clipire sau cel de deglutitie, in mod automat, este involuntar, intricat functionarii mentale.
Ma intrebi, daca descifrez bine, cum te poti proteja de acest fenomen? In primul rand, prin detectarea lui atunci cand se produce si, apoi, confruntarea “dovezii” (sociale) prin judecata critica si prin raportarea la datele realitatii. Iata un demers pe care nicio maimuta nu-l poate face! (iar unele nici nu-l fac)