să fii ”animal” e un compliment

Menționam în articolul anterior că șoferul român, acela care conduce brutal și caută să treacă prin ori peste alți participanți la trafic, face demonstrații de mascul Alfa. M-am înșelat și îmi cer iertare primatelor și altor mamifere sociale. Acești inși scăpați pe șosele nu sunt masculi Alfa nici dacă îi vopsești. Conduita lor la volan e exact pe dos față de conduita unui mascul Alfa. Probabil ești surprins, dar ne lămurim de îndată.

Cercetătorul Frans de Waal, bun prieten cu cimpanzeii, ne învață, în acest filmuleț, că maniera peiorativă în care folosim conceptul de ”alpha male” nu corespunde cu comportamentele tipice ale unui mascul/femelă alfa. În limbajul cotidian ”masculul alfa” are o conotație, de obicei, negativă. Ne duce cu gândul la un lider brutal care conduce prin intimidare, amenințare și pedepse. Dar, nu așa sunt cei mai mulți masculi alfa din lumea celorlalte mamifere, după cum poți vedea în acel film. În grupurile de cimpanzei și bonobo, masculii (și femelele alfa) sunt generoși, conduc grupul prin negocieri și nu apelează decât rareori la forța brută.

Conduita tipică de leadership e orientată pacifist, masculul/femela alfa alintă, îmbrățișează, se joacă uneori cu puii, toaletează, oferă hrană și protecție celor mai mici în ierarhie și fac schimburi echitabile cu aliații săi. Caută să mențină armonia în relațiile sociale din interiorul grupului, iar acest scop implică mari costuri. De exemplu, nivelurilor hormonilor de stres măsurate la masculii alfa sunt cel mai sus într-un grafic cu măsurători luate la toți membrii grupului.

Spre deosebire, conduita ticăloasă de leadership e mai rară și de scurtă durată, deoarece membrii grupului pedepsesc abuzurile unui mascul alfa ticălos. (Ticălosul e acea persoană meschină, lipsită de considerație și care caută să exploateze alți oameni pentru propriul său beneficiu indiferent de costuri). Acesta nu poate rezista în vârful ierarhiei decât pentru scurtă vreme, deoarece ”parlamentul” cimpanzeilor pedepsește imediat conduita abuzivă a unui lider.

Ca să vezi miracol, ține de moralitatea de jos în sus.  Despre ea aflăm tot de la Frans de Waal. Deși poate părea surprinzător, animalele sociale, precum elefanții și cimpanzeii, se comportă moral nu pentru că învață la orele de religie, în cei șapte ani de acasă ori la cursuri de filosofie morală. Stâlpii moralității constau în două feluri de conduite. Primul fel e reciprocitatea și, implicit, corectitudinea. Și al doilea, empatia și, implicit, compasiunea. Există primate umane care se pot lăuda și trăi foarte bine chiar și fără acești stâlpi (unele ne conduc țara).

Și ele nici măcar nu sunt nevoite să venereze un lider plecat cu sorcova ori vreun zeu capricios și răzbunător. Animalele sociale nu au lideri religioși, nu venerează pe nimeni, nu-și fac idoli și propagandă politică în care răstălmăcesc faptele și dovezile.

Omul e tot un animal social, ba chiar politic, ne amintește Aristotel. După știința grecului numită ”naturalism politic”, unul e stăpânul și conduce cetatea cu intelectul său, iar un altul e sclavul care muncește cu corpul. Deși ideile dumnealui aparțin antichității, unii lideri de astăzi gândesc exact la fel spre deosebire de cimpanzei. Gândesc să exploateze alți oameni, de obicei, oameni cu anvergura morală la genunchiul broaștei.

Indiferent de anvergură, originea moralității e biologică și o împărțim cu celelalte animale. Ele nu sunt mai prejos ca noi, ba câteodată sunt deasupra. Animalele au un fel de idee sau ideal despre cum ar trebui să fie. Întocmai ca noi, ele țin să corecteze sau să repare. Păianjenul își repară pânza, furnicile mușuroiul sau castorii digurile. Sau o maimuță care își apără locul în ierarhie. Corecțiile au rol normativ, ne învață Frans de Waal. Ele reflectă felul în care animalele simt că trebuie făcute lucrurile. Dispun de o busolă morală și caută să acționeze după direcția simțită. La fel și oamenii dacă îi întrebi. Din păcate, unii oameni uită imediat ce își vând busola pentru câțiva arginți. Apoi se pitulesc după raționalizări, unele sofisticate, altele demente.

Animalele sociale simt că trebuie să păstreze armonia. În privința asta nu ne deosebim de ele (în majoritatea noastră). Ele depun eforturi ca să evite conflictele. Și noi tindem să facem la fel. E un fapt relevant pentru moralitate. Trebuie să prevenim conflictele, însemnând să ne cenzurăm impulsurile spontane de dușmănie, și să ajungem la înțelegeri echitabile.

Plecând de aici, devine simplu să surprindem când animalul-om se comportă imoral. Ce face el? Exact pe dos. Încurajează conflictele, pune gaz pe foc și îl acuză pe celălalt pentru exact ceea ce face el. Cunoști și tu pe cineva? (Ghicitoare: Alb ca neaua îi e părul, dragă-i e țara, de-o ține de jucărie, ce politician se ivi prin scăfârlie?)