recycle si, un pic, despre cocleala

20 January 2014 | By Seramis Sas | Filed in: Terapie psihologică/Psihologie Clinică.

De ce am renuntat cu desavarsire la orice practica psihoterapeutica bazata pe gandire psihodinamica? Dar ce este gandire psihodinamica (paradigma psihodinamica)?

Simplu. Face referire la acel tip de interpretare cum ca relatiile cu mami si tati (in alte psihoterapii, cu bunici, strabunici) sau cu persoane semnificative emotional in copilarie sunt relevante pentru relatiile pe care un adult (cum ar fi cazul tau) le stabileste in viata sa. Pe scurt, draga mea, pentru ca ai probleme cu mama si tata, viata ta e fucked up. Ca sa traiesti o viata multumitoare sau ca sa cresti emotional ca adult matur si sanatos, trebuie sa te supui unei terapii indelungate in care sa-ti rezolvi conflictele cu parintii (bunicii, strabunicii).

Pentru acest gen de interpretare putem fi “indatorati” marelui geniu Sigmund Freud, dependent de cocaina, o substanta despre care stim ca ascute simturile si stimuleaza maxim procesele cognitive pana la deliruri sistematizate.

William James (parintele psihologiei americane) era un batranel de 67 de ani, suferind de inima. In ciuda conditiei precare de sanatate, s-a deplasat la Clark University ca sa audieze o prelegere a marelui Freud. James nu doar ca nu a fost impresionat, a scris mai tarziu despre analiza simbolica din metoda lui Freud ca fiind “ o metoda periculoasa” si credea ca despre marele psihanalist  ca

“…este delirant si obsedat de idei fixe.” 

Psihoterapiile (sunt multe forme) bazate pe gandirea psihodinamica se afla pe un drum gresit, care nu duce nicaieri, care nu are nicio legatura cu realitatea obiectiva, cu felul in care functioneaza creierul (si procesele mentale corelate), cu comportamentele umane. Majoritatea practicienilor acestor metode se afla intr-o iluzie colosala, dar sunt si cativa (foarte putini) care cauta sa-si revizuiasca metoda si teoria la dovezile oferite de neurostiintele cognitive si psihologia sociala moderna.

Gandirea psihodinamica apartine unei alte epoci. Este asemeni unui tren care nu merge nicaieri, poate, cel mult, in cerc, ca doar ai de-a face cu tautologii (teoria psihodinamica, asemeni religiei, este mereu adevarata). Sa intelegi mintea umana prin prisma gandirii psihodinamice este ca si cum privesti la stele prin binoclu, in timp ce alti oameni folosesc un telescop electronic. Sau, practica terapiei psihodinamice e ca si cum iei o lupa si studiezi o mostra de tesut organic, desi un altul priveste la ea printr-un microscop.

La ce fel de concluzii poti ajunge, cred ca te-ai prins. Multe dintre ele apar prin tot felul de carti. Am rafturi intregi. Daca vrei, iti pot imprumuta. Dar trebuie sa te grabesti. Maine vor pleca la reciclare.  


Comments are closed here.