planificare, control, atentie

Ziceam sau scriam pentru o sesiune ABC ca e mare lucru sa detii stiinta planificarii si prioritizarii activitatilor sau sarcinilor. Aceste cunosinte procedurale (know-how) ce intra in sintagma, nu tocmai fericit aleasa, de “time management” (e vorba si de efort), pot face diferenta dintre o viata buna si o viata ne-buna. Din aceasta perspectiva, disciplina atentiei si autocontrolul ar putea fi ingredientele la purtator pentru well-being. Nu sunt singurele si, colac peste pupaza, trebuie antrenate sistematic. Nu este suficient sa te asezi in lotus si sa meditezi cateodata. Desi e mare lucru, daca reusesti.  E doar o mica parte, daca iti doresti  un program orientat catre well-being cu efecte durabile in timp.

Desi internetul este doldora cu informatii despre stress management, ma intreb cand acesti CEO sau angajatii lor isi dedica timp ca sa lestudieze pe indelete si, mai mult, sa treaca la fapte.  Imi ofer si un raspuns. Rar si deloc. Tocmai de aceea, unii dintre ei isi platesc consultanti in probleme de stress (si time) management.

Primul obstacol mentionat de cetatenii americani, cand vine vorba sa adopte comportamente sanatoase, este lipsa de vointa (29 % din lista cu obstacole). (US Stress National Report, 2010). Iti spune ceva? Nu pot sa treaca la fapte, adica sa adopte comportamente sanatoase in mod durabil. Nici nu e simplu, deoarece multi dintre acestia sunt epuizati (autocontrol consumat) de volumul de sarcini zilnice (servici, casa si transport, familie si copii). Iar un al doilea obstacol il reprezinta lipsa de timp (22 %), urmand pe locul trei pretul prea mare (18 %).

Unii CEO (de corporatie) din lumea larga platesc mii de dolari pentru a invata cum sa-si organizeze doar o zi din viata lor extrem de aglomerata. De la sine inteles, ca unii dintre acestia, la fel si alti manageri sau oameni de afaceri, au impresia omnipotenta ca pot inghesui in 24 de ore un volum ametitor de sarcini si activitati. De aceea, primul lucru pe care il invata (iti dau din casa) toti acestia (CEOs sau nu) este sa taie lucruri de pe To Do List. Cat si ce anume poti inghesui, dar nu in 24, ci in cel mult 12-16 ore, este o alta poveste.  Te mira? Acesti oameni sunt, de obicei, firi ambitioase cu nevoi puternice de putere si competitie care trebuie invatati sa apese pedala de frana si nu doar. Ar trebui sa invete sa lase si volanul pe mainile altcuiva ( se cheama a delega putere si autoritate).

 O poveste care daca este exprimata pe baze stiintifice in care este consultat un specialist poate face diferenta adesea dintre un om cu tulburari gastrointestinale sau cardiovasculare si un altul sanatos si echilibrat emotional. Ar fi grozav si pentru tine, angajatul ori subordonatul lui (sau coleg) sa fii in preajma sa. Un CEO, de oricare fel si marime, ar putea fi un model pentru oamenii cu care lucreaza sau colaboreaza. Un CEO surmenat si suferind de probleme gastrointestinale sau tensiune arteriala si instabil emotional nu cred ca-si doreste nimeni. Nici macar membrii familiei sale. Cu toate astea, tare ma tem ca multi CEO mici si mari impreuna cu colaboratorii lor (angajati si colegi) functioneaza nebuneste.

Nu m-as mira ca lucrurile sa stea in acest fel si in Europa sau la noi, pe plaiurile mioritice. Cel putin in unele cazuri (consultate de mine) exact asa stau. Daca duci o viata aglomerata, sa stii cum te organizezi ca timp si eforturi si nu doar (poti delega, insa trebuie sa stii cum), vei functiona poate chiar optim. Daca nu ai aceste abilitati, deoarece nu te invata nimeni, vei avea multi bani, desigur, pe care ii vei folosi la batranete ca sa-ti tratezi probleme grave de sanatate.