Pisica din cutie

Un fizician, pe nume Schrodinger, avea o pisicuta pe care o tinea (sadicul) intr-o cutie. In aceasta cutie, individul a plasat un fel de bomba cu ceas- un dispozitiv ce continea o substanta radioactiva, un ceas Geiger , un bidon cu un gaz toxic si un ciocan. Mecanismul era in asa fel construit incat, daca un atom din substanta radioactiva se descompunea, detectarea particulei eliberate declansa ciocanul care distrugea bidonul eliberand, astfel, gazul otravitor. Nu uita ca in aceasta cutie malefica, acel individ sadic a introdus acolo (sa nu zic bagat) o pisica (cred ca birmaneza). Da, cutia era inchisa ermetic.

Trebuie sa stii ca exista o probabilitate egala ca un atom sa se descompuna sau nu, iar pisica nu poate interactiona (stii, ca este curioasa si, cateodata, vorbeste cu tine) cu mecanismul din cutie. Pisica e lasata in cutie pentru o ora. La finalul celor 60 de minute sunt sanse egale fifty-fifty ca simpatica felina (fluffy?) fie sa fie vie, fie sa fie moarta (pardon, decedata).

Acesta este experimentul mental, creat de Erwin Schrodinger, drept contra-argument oferit lui Niels Bohr intr-o celebra dezbatere numita “Interpretarea de la Copenhaga” vizavi de dualitatea unda-particula. Ca sa te lamuresti, cred ca trebuie sa stii una-alta despre aceasta dualitate si polemica aprinsa in jurul ei.

Prin 1927, Bohr, Heisenberg si fizicianul neamt Max Born au lucrat impreuna ca sa ofere o “interpretare cumsecade” la problema dualitatii unda-particula. Poate, iti suna obscur aceasta problema, insa ea face referire la chiar structura sub-atomica din care e alcatuita lumea si intreg Universul. De aceea, pe savantii din fizica si nu doar, i-a preocupat teribil (se intampla si astazi), incat adesea uitau ca trebuie sa manance sau sa se incheie la sireturi. (glumesc… partial). Consecintele manifestarii pasiunii sau, in termeni de psihologie, starea de flux (studiata de psihologul acela cu nume complicat).

Unda este o chestie diferita net de o particula. La fel cum nu poti vorbi despre melci si despre valuri ca fiind similare, nu putem discuta despre unde si particule ca fiind asemenea. Nu vreau sa intru in detalii, asa ca poti pastra in minte (in memoria de lucru) analogia unda-val si particula-melc si faptul ca aceste enitati (sau chestii) sa se plimbe de colo-colo, cum ar fi prin telefon si chiar prin capul tau (ai auzit de unde cerebrale?). Ceea ce poti observa, fara niciun effort, este ca cele doua aspecte sunt contradictorii. Ceea ce este melc nu poate fi val (cel mult cu voia sfantului duh) si ceea ce este val nu poate fi melc. Ei, bine, se pare ca valuri si melci sunt, de fapt, doua aspecte ale unei realitati cuantice unice. Oricat iti poate parea de bizar valul si melcul sunt doua aspecte ale unei realitati cuantice unice la fel cum stema si banul apartin aceleiasi monede.

Lumina exista atat ca unda cat si ca particula simultan (in acelasi timp), dar (ne) apare fie ca una, fie ca alta, atunci cand o masuram. Actul masurarii sau observarii determina rezultatul datorita tipului de observatie pe care il alegem.

 Sa ne intoarcem la analogie (fortata). Sa zicem ca in holul locuintei tii un mare acvariu cu melci (si pesti). Cat timp tu nu-l privesti, facand pasi de colo-colo, exista in apa valuri si pesti laolalta cu melci, dar tu nu stii (doar te gandesti), deoarece nu privesti la acvariu. Cum ai belit ochii la acvariu, vezi o sumedenie de melci si pesti, dar nici urma de apa (si nici valuri). Cum te stergi la ochi, pentru ca nu-ti vine a crede, si privesti din nou din cealalta parte a holului, banuind de vina lumina de la geamul din bacatarie, se iveste apa valurind prin tot acvariul, dar fara melci (si pesti). Suferi de vreo boala? Nu, asa pare sa se intample mai la toti locatarii acestei locuinte (a se citi univers). In functie de cum te asezi in hol, poti vedea fie melci, fie apa valurind. Intr-un sens fortat, par a fi doua aspecte ale unei realitati unice, acvariul. Putem intelege de aici ca, faptul de a observa acvariul influenteaza comportamentul acvariului care se arata cand cu melci, cand cu valuri.

In concluzie, domnul Bohr, tinand cont si de principiul nedeterminarii al lui Heisenberg (o alta poveste) considera ca, nu exista o masuratoare obiectiva si ca orice eveniment sau fenomen fizic este influentat de prezenta observatorului constient. Asa ca, nu putem vorbi de rezultate obiective si nici de observatori obiectivi. (La naiba, cu experimentele stiintifice!)

Nu toti au fost multumiti de explicatia lui Bohr. Erwin Schrodinger a fost unul dintre acestia, care si-a manifestat dispretul, inventand experimentul mental cu pisica inchisa in cutie. Daca lucrurile stau cum afirma domnul Bohr, inseamna ca atunci cand te vei uita in cutie, vei influenta rezultatul, adica vei influenta starea pisicii (probabil, in functie de cantitatea de gandire negativa/pozitiva?! Hihi!). Timp de o ora, pisica birmaneza are fifty-fifty sanse fie sa supravietuiasca, fie sa moara. Insa, noi nu stim asta, avem de-a face cu o incertitudine sau cu doua posibilitati (versiuni potentiale de realitate) egal probabile. In momentul cand deschidem cutia si privim inlauntrul ei, influentam aceste posibilitati prin simplul act al constatarii. Astfel, una din posibilitati (in functie de?) se materializeaza! Cu alte cuvinte, tu esti persoana care omoara pisica, in situatia in care o gasesti moarta (pardon, decedata). Ceea ce este ridicol.

Nu de aceiasi parere sunt multi alti cetateni care cred ca datorita gandurilor inconstiente se intampla fel si fel de evenimente pozitive/negative in vietile lor (ei le atrag). Iar multi dintre acestia se chinuie (prosteste) sa-si sondeze mintea cu diverse tehnici exotice de excavare psihologica ca sa indrepte, astfel, cursul vietii personale intr-o directie favorabila. Mi se pare comic si, uneori, tragic pentru unii dintre acestia care nu ajung nicaieri sau isi pierd multi ani din viata, cautand sensuri absconse in inconstient sau lumi spirituale.

Din nefericire, sustinatorii miscarii de dezvoltare personale si spirituale (genul New Age sau transpersonalismul in psihologie) au preluat necritic (sunt ostili la logica si dovezi) explicatia lui Bohr si au transformat-o intr-o mare gogomanie. S-au prevalat de ea (se intampla si in prezent) drept argument puternic (si anecdotic, dar ei nu stiu si, cu atat mai mult, devine comic!) pentru teoriilor lor abramburistice, precum legea atractiei (din cartea “Secretul”).

Prezenta unui observator constient nu influenteaza realitatea cuantica in asa fel incat cursul vietii sa o ia intr-o directie sau alta. Mintea sau constiinta nu afecteaza prin ea insasi realitatea fizica, deoarece, baga bine la cap (la hipocamp), nu este dintr-o substanta diferita (imateriala/spirituala), iar daca presupunem ca este, nu poate interactiona cu realitatea fizica (de o natura materiala). Sa crezi altfel, inseamna sa faci parte dintr-o categorie de oameni (destul de mare) tributara unei gandiri de secol 16.  Si, totusi, daca crezi asa ceva, atunci la fel de bine poti crede, ca starea pisicii (vie/moarta) a fost determinata de uitatura ta. (ptiu, sa n-o deochi!)

Totusi, cand vine vorba de experimente stiintifice prezenta unui observator este o variabila care influenteaza rezultatele. Dar nu inseamna, ca rezultatele sunt fara valoare, deoarece oamenii de stiinta isi iau masuri de precautie (de regula), controleaza aceasta variabila atat empiric, cat si prin procedee statistico-matematice. Cercetatorii sunt si ei oameni, nu roboti, si pot, bineinteles, gresi (errare humanum est). Tocmai de aceea, comunitatea stiintifica solicita, de regula, ca studiile sa fie replicate, adica refacute de alti cercetatori si, eventual, cu un design experimental diferit de cel initial. Mai mult, rezultatul unui experiment nu este totuna cu interpretarea oferita lui. Daca eu iti observ fata marghiolita, nu pot deduce in mod necesar, ca ai fi chinuita de lipitori!

Ca sunt unii care vad melci trancanitori sau valuri cu surferi, in functie de locatia in hol, asta nu ne spune nimic despre prezenta in realitatea obiectiva a unor melci care fac surfing, ci, poate, cel mult despre o fantezie, in cazul fericit, sau despre vreo halucinatie, in cazul prezentei insistente de melci surferi pe masa din bucatarie si nu doar in acvariul de pe hol.