Ocaua mare si ocaua mica

23 June 2014 | By Seramis Sas | Filed in: Știința psihologică.

Citeşte, te rog, următorul şir de cifre.

69 000 000 000 US dollars

Ai reuşit? Bravo! 69 de miliarde de dolari americani reprezintă bugetul pe 2015 propus pentru educaţie în State. Ţi se pare mult? Puţin?

Compară suma de mai sus cu doar… 69 de dolari. Pare mai inteligibilă această suma din două cifre, care, exprimată în banii noştri, înseamnă în jur de 223 de lei. Devine cu atât mai inteligibilă, dacă o converteşti în a-ţi cumpăra, de exemplu, o pereche de încălţări mai acătări.

Comparativ apariţia multor zerouri provoacă ambiguitate. Mai exact, amplifică ambiguitatea generată de numărul în sine, deoarece numărul este o entitate abstractă. Numerele naturale 1,2,3… joacă un rol în activităţile umane. Ele fac posibilă numărătoarea şi, în consecinţă, un răspuns la întrebarea „Cât de multe?”. De ex, cât de multe oi are dumnealui? Dacă tu priveşti la nişte oi şi nu poţi spune că priveşti la o oaie sau două, înseamnă că nu identifici oaia. Te vei holba la o grămadă de blană cu copite.  Fără numărătoare, ceea ce tu percepi este o grămadă. Sau, intr-un registru vegetal, o grămadă de boabe de mazăre rămâne o grămadă, dacă nu apelezi la numărare. O boabă, două boabe, trei boabe… deşi nu are sens, decât dacă suferi de obsesia numărării. Un sens pragmatic are când ceea ce percepi drept gramada numeşti un kilogram de boabe. Fără să numeri boabele, pentru tine şi oricine altcineva, ceea ce percepi este o grămadă de boabe ce cântăreste un kilogram.

Şpilul e următorul. Numerelor le sunt asociate pe timpul numărătorii obiecte concrete (boabe, oi, maşini). În privinţa banilor se întâmplă ceva asemănător cu diferenţa că de la unele sume în sus orice reprezentare a obiectelor concrete dispare. Sumele au sens în măsura în care corespund unor obiecte sau servicii concrete şi familiare. De la un prag încolo, în funcţie de experienţa fiecăruia, sumele de bani îşi pierd orice sens, devenind grămezi de bani.

Ce reprezintă pentru tine suma de mai sus? Dacă nu eşti milionar, cel puţin, adică obişnuit să operezi cu asemenea numere şi să le converteşti uşor în super-tranzacţii, nu cred că suma de mai sus are o semnificaţie. Cred că cel mai probabil vei declara că e o sumă mare sau foarte mare. Iar dacă eliminăm din acel număr trei zerouri vei declara în continuare acelaşi lucru. Deşi, evident, e mare diferenţă între un miliard şi un milion. (cât de mare?). Sigur, când nu ai la ce anume te raporta.

22 000 000 000 de lei sau în jur de 6.8 miliarde de dolari americani. Aceasta a fost suma alocată pentru educaţie în 2014 în România. Să fie mare sau mică? Dar suficientă? E mai mare decât suma alocată cu un an mai devreme, dar se pare insuficientă. Suma, în sine, nu-ţi spune nimic. Nu are sens. Pare a fi o grămadă de bănet.

Nu avem creiere echipate ca să jongleze cu numere mari. O ipoteză din psihologia evoluţionistă sugerează că ne putem descurca cel mult cu numerele până într-o sută sau în jur de o sută, deoarece triburile de vânători-culegători aveau în jur de 100-150 de membri. Numerele mai mari de o sută reprezintă mulţi şi foarte mulţi, adică o sumedenie sau câtă frunză şi iarbă.

În absenţa numerelor, ce diferenţe există între cât de mulţi şi sumedenia devine o problemă de perspectivă subiectivă. Utilizarea numerelor ne protejează de subiectivism care ar avantaja, în funcţie de anvergura fizică şi, eventual, socială sumedenia ta în raport cu puzderia vecinului tău sau invers.

Creierele noastre sunt echipate să facă asocieri între numere şi obiecte concrete. Numerele lipsite de perechea concretă şi familiară ridică operaţia mentală pe un nivel superior de abstractizare – dificil de înţeles dacă nu imposibil. Limita în înţelegerea sumelor uriaşe poate fi transgresată când convertim acea sumă în obiecte ori servicii mai familiare şi concrete ca în exemplul cu cei 223 de lei (69 $).

Ce mi se pare mai interesant de atât este că o experienţă emoţională, o calitate sau o abilitate poate fi (şi este!), de asemenea, cuantificată. Nu de altceva, dar mi se pare mai inteligent cand evitam gramada, puzderia sau sumedenia emotiilor, starilor sau abilitatilor. Dar asta e o altă poveste ce ţine de un sub-domeniu al psihologiei numit psihometrie, dar si de calitate umana pe care imi vine s-o numesc structura sau ordine interioara.


Comments are closed here.